Cica a fost odata un om, ce locuia, undeva-ntr-un oras de provincie, sa-i zicem Baicoi, in apropierea unei farmacii. Zau, a fost, ca, daca nu era, nici noi nu vedeam.
Avand gardul lipit de gardul uneia dintre farmaciile orasului, omul nostru se satura de a apostrofa mereu soferii si hotari sa-si lase portile deschise, ca doar asa-i ramanea neblocata calea de acces.Pana intr-o zi, cand omul avu o surpriza si de atunci lua o alta hotarare:
Si tot intr-o zi, Praslea se hotari sa dea o fuga pana la fauritorii de capriori, barne si alte impletiri si impletituri din lemn, cum calul nu se mai putea hrani cu jaratec, ca-ntre timp locul sobelor fu luat de centralele pe gaz natural, nu lampant, apela la caii, candva moderni, dar de neegalat de niciunul in zilele noastre (puteam sa scriu o fraza mai lunga?Puteam).
Va amintiti de fazele alea, vazute in filme, cand masina se ridica, din cauza greutatii, doar pe rotile din spate? Ei bine, conform celor dezvaluite mai devreme, va prezentam iapa moderna pe sosele patriei si soferul inconstient si distrugator de bunuri proprietatea lui personala:
da, da, ala de la roti e fum
si doar atat era incarcatura
si-apoi nu stiu cat a stationat, in pozitia respectiva, dar dupa doua ore, din surse sigure stiu ca se afla inca acolo:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu