luni, 28 decembrie 2009

C-asa-i in viata

Fiindca "viata e ca musacaua, una pe buna, una pe rele", asa cum spunea candva Rica Raducanu. Daca ti-amintesti de cei de aici, ei bine in noaptea aia am intalnit un arici, s-au dus pozele odata cu moartea clinica a pc-ului meu, din pacate s-a dus si el:

Ce ne-a impresionat cel mai mult a fost ca ele au incercat cum au putut sa il ingrijeasca. Da, nu rade, l-au tinut intre ele, sa-l incalzeasca, s-au agitat la usa, pana a iesit cineva sa vada ce e si-apoi, cand a murit (ascuns fiind de noi, la caldura) au simtit si au venit.


2 comentarii:

Lillee spunea...

Of...bietele de ele. Vezi mai ca animalele sunt mai sufletiste decat oamenii

iculici spunea...

INTOTDEAUNA ANIMALELE AU FOST MAI SUFLETISTE DECAT NOI, OAMENII.
MA UIT LA AI MEI CATEI (MAMA SI FIU) : CAND PLEC CU UNUL DE ACASA LA PLIMBARE SAU ,,, PUR SI SIMPLU NU AM CHEF SA-I IAU PE AMANDOI(CA-S TARE NEBUNI :P ) CAND MA INTORC, ASA SE BUCURA CEL RAMAS ACASA CAND IL VEDE PE CELALALT...
ANUL TRECUT, CAM PE VREMEA ASTA, TOMBI(FIUL) S-A IMBOLNAVIT. NU VREI SA STII CAT L-A MAI INGRIJIT MAMA-SA. A STAT TOT TIMPUL LANGA EL, IL SPALA(II LINGEA OCHII, BOTICUL, URECHILE. PANA SI PUTUCA. :P) IN CONTINUU.
SA-MI ZICA CAREVA CA EI NU STIU CA-S MAMA SI FIU ...

PUP.