joi, 19 noiembrie 2009

E de ajuns o floare?

Când ai primit ultima oară ceva, care să te bucure? Şi de ce ai nevoie să te bucuri? Ei bine, eu am primit o floare, nu sunt o pasionată a florilor, îmi plac acolo, unde cresc, îmi place să le culeg eu, îmi plac doar câteva in ghiveci, nu-mi plac garoafele şi crăiţele, mă duc cu gândul la morţi. În schimb îmi plac garofiţele, albăstrelele, florile de câmp în general şi trandafirii câteodată. Dacă-mi place ceva, îmi iau, nu aştept de la altcineva, dar acum câteva zile am primit o floare, fără un motiv anume, fără conotaţii ascunse, fără a mi se cere ceva în schimb si ştiu sigur că, fără alte gânduri, doar că m-a surprins plăcut. Am părăsit locul ăla pentru 5 minute maxim, când am revenit mă aştepta acolo si-am ştiut de la cine e şi i-am mulţumit. Dacă ai primi o floare ar fi de ajuns să te bucure? Ar fi nevoie de mai mult? Crezi, că uneori, în spatele darurilor, se află alte gânduri?

Mihaela Mihai - Sa Nu Uitam Trandafirii

2 comentarii:

iculici spunea...

OOOO... PE MINE MA BUCURA SI-MI GASESC FERICIREA IN LUCRURI MARUNTE.
O FLORICICA CAT DE MICA AR FI EA, MA BUCURA GROZAV. DE ACEEA, EU FUR DIN TRANDAFIRII VECINULUI DE SCARA, NOAPTEA, VARA SAU TOAMNA, SAU CHIAR DIMINEATA CAND VIN DE LA DISTRACTII.
DESPRE GANDURI,,, SPER CA NU.

PUP.

enibadi spunea...

Ma uimesti,inca te bucura lucrurile mici.Daca as primi o floare nu stiu cat de multumita as fi,ma stii,sunt o egoista,incet,incet ma incadrez si-n categoria piti,hai da-mi doua palme si trezeste-ma,te rog.