Dimineaţa târziu

Totul a început aşa:

"Cum mă trezesc eu să văd meciul ?

Păi, pun eu ceasul, te trezesc eu. Eu de ce sunt pe pământul ăsta?"

Şi uite aşa m-am trezit de la 5, să-l văd pe Bute, ce-i drept eu aş fi adormit la loc, dar n-a mai vrut el, Ene n-a mai vrut sa vină, până acum vreo jumătate de oră şi la câteva minute, după ce a sosit şi deja eram dincolo de lumea lui Tarzan şi visam ceea ce nu-mi doream, nu-i coşamr, dar e deja reluare şi vreau şi eu live-uri, aud cum mi se spune, că n-am nevoie de foarte multe să fiu fericită. Mda, într-un timp, pentru a mă trezi, telefonul îmi suna cu "Deşteaptă-te Române", am renunţat, mi-am dat seama că n-am nicio şansă şi-acum îmi sună aşa.

Acum nu mai pot face nimic, mi-am delectat deja privirea

mi-am dat şi vreo duoă palme, să-mi revin şi-n pas alergător, mă îndrept spre serviciu, anul ăsta nu pot sărbători asta, dar recuperez eu.

V-am pupat, ştiţi voi, nu pe toţi, că nu pupăm (eu, vocile, piticii) pe oricine şi p-aici nu se ştie cine ajunge.