sâmbătă, 10 octombrie 2009

Nu pot suferii

Nu pot sa-l sufăr pe sindacobenzinar, niciodată n-am putut, dar acum mai rău decât înainte. După ce mi-a distrus visurile mele de tânără copilă (de fapt nu chiar aşa de tânără şi naivă), că deja mă vedeam ducând căruciorul la supermarket prin colb şi bolovani, acum că a sosit şi la noi civilizaţia (cât ne conduse altul), el ne-o distruge, uite aşa:
Şi normal, ca dacă e el, poate să-şi schimbe şi culoarea la cutia galbenă ( a se citi GN)
Totuşi mă amuză ceva, coşmelia din faţa palatului. Cum să ai ditamai parcarea, pavaje din ţări mediteraneene, căsuţă ce se invârte după soare, gard de miliarde şi la intrare în toate astea, să ai asta:
?
Oare cum te-ai chinuit ani de zile să construieşti toate astea, de credeam că o să ajung bunică şi n-o să apuc să văd şi acum în plină criză, tu reuşeşti?
Nu pot să-l sufăr nici pe unul dintre "degetele lui stângi sau drepte" (el nu are o mână dreaptă, are mai multe degete), ce face parte din categoria oamenilor care dacă au văzut o femeie pe stradă şi-i află numărul de telefon (asta încă nu am descoperit-o, dar am să aflu, numărul meu de telefon îl are doar cine vreau eu), sună, iar dacă răspunsul e "nu", insistă, atât de mult, încât 55 de apeluri într-o zi sunt floare la călcâi pentru domnul, cred.

Niciun comentariu: