Gânduri

AAAAA, astea-s nişte ţipete scoase de către gândurile mele. De ce? Pentru că stau pe gânduri şi cred că le doare. De ce stau pe gânduri? N-am găsit alt loc şi mă întreb de ce nu pot spune unii oameni direct ce vor şi de ce se cred artişti şi interpretează cuvintele, de am impresia câteodată că vorbesc precum băieţii ăştia de aici. Era un banc, pe vremea când eu încă mai credeam că Arabella poate face şmecherii cu inelul ei şi-am încercat să-l ciordesc, noroc cu tata, mi-a explicat ce e ăla curent electric, altfel azi eram mai creaţă decât un african. Deci banc:

Un om intră într-un magazin:

-Doamnă, vreau şi eu o pălărie verde, da' nu prea verde, da' verde să fie!

Îi aduce una verde închis.

-Aceasta este bună?

-Nu, v-am spus destul de clar: verde, da' nu prea verde da' verde să fie!

Îi aduce una verde deschis.

-Aceasta este bună?

-Nu, doamna ce nu-ntelegeţi? Să fie verde, da' nu prea verde, da' verde să fie!!

-Domnule ştiţi ceva... când v-oi da un şut în fund da' nu prea-n fund da'-n fund să fie îţi trece pofta de pălări!

Gata cu statul, mă dau jos, că mi-e milă de ele, de gândurile mele, mai bine să le dau eu ceva funie, adică funny, în dialect de junglă:

Trasnet - Ionica , Vino Ca mi-e Frica