Suntem de la ţară

Perioada 14-18 iulie fost foarte plină pentru mine şi am cam pierdut noţiunea la multe. Am înţeles că am ratat o caniculă, adică un nou cod galben, dar de data asta de căldură. Codul mov când o veni şi cum o fi? Eu şi cheef ne întrebam de mult asta. Am ratat dozatoarele de apă din oraş, că mi-aş fi dorit să văd dacă erau la umbră sau la soare, să ştiu dacă luam apă pentru supă sau să mă răcoresc, MIRC mi-a zis că am ratat vaporizatoarele (umidificatoarele) de apă din Ploieşti, oricum auzisesem despre ele, la informaţii nu am renunţat. De fapt dacă am pierdut astea, nu am ratat nimic.
Aşadar, după cum spuneam mai devreme, am recuperat cu băştinaşii. Săracii, ei nu au ratat canicula ca mine şi simţeau nevoia să se răcorească. Aşa că am luat mâncare (apropo, tot nu se găseau mici la Metro ieri şi azi am observat că nici în Plopeni, deci, ori ăia din Plopeni sunt plini de bani şi o ţin numai într-un chef, ori patronii s-au gândit că dacă e criză, nu mai trebuie să bage marfă), pături, băutură şi ce a mai găsit fiecare pe acasă (o ceapă, o dudă), dar mai ales tone de râs şi bună dispoziţie şi am plecat. Eu am luat şi nişte stânci în gură (nu-mi erau de ajuns pietrele), că nu mai fusesem de ani de zile pe acolo. Ajuns, instalat, încins foc, vorbit si cu niste rude de ale lui Becalli:

asta cred că era vreo verişoara mai tupeistă, că îşi dăduse şi coarnele pe spate pe principiul "şi ţi-ai lăsat mândră coarnele pe spate/ să te cunosc capră de departe" (nu e prea mare diferenţa între unele fete şi capre) şi nici nu mai pleca, stătea la poze precum "divele" :

Şi a început ploaia. Ce fac oamenii când începe ploaia? Se ascund aţi răspunde voi, dar noi spunem altceva:

Cum eram deja sătui am trecut la jocuri şi porunci, dar cum nu le puteam executa din cauză că era lume foarte multă şi nu vrem să ajungem pe you tube (n-am mai scăpa de fani apoi), ne-am reîntors în jungla noastră, unde era şi soare :)). Înainte să plecăm am zărit-o pe doamna, care îşi mascase genunchii să nu fie recunoscuţi:

Şi cum am renunţat la afacerea cu dude (vă spun altădata de ce), am zis să deschidem o afacere cu vâsc în toiul verii, tonul l-a dat o ea:
, au continuat ele, după cum împingeau pomul, am crezut ca vor să-l scoată din rădăcină:
, apoi eu:

bineînţeles că cel mai în vârstă (deci de la el ar trebui să învăţăm multe) a luat liftul şi a reuşit să ajungă la pomul lăudat (s-a chinuit degeaba că fetili au uitat vâscul acolo)
, iar ceilalţi nu au încercat. Ce a urmat apoi nu vă pot arăta, dacă filmările alea ajung pe mâna cui nu trebuie, sigur ne trimit forţat în vacanţă la Ojasca sau Voila, salonul irecuperabili.
Azi v-am plictisit, scuze.

Desperado - "Suntem de la tara"