Prima iubire

M-am născut într-o noapte, la începutul zilei. Sună ciudat nu? Ce sunt eu de vină că ora 00 pică noaptea ?De curând am aflat multe lucruri interesante despre mine: că nu am vrut să îmi fac apariţia când toţi mă asteptau cu surle şi trâmbiţe şi am întârziat vreo 2 săptămâni (cred că nu vedeam nicio luminiţă la capătul tunelului), am găsit şi o explicaţie pentru culoarea ochilor mei, dar cel mai mult m-a uimit că toată viaţa m-au minţit. Da, m-au minţit. Au ştiut toţi că primul băiat din viaţa mea a fost negru. Un negru mic la fel ca mine, dar cu părul foarte creţ. Aşa mi s-a spus ,nu-l cunosc, nu-mi aduc aminte de el nimic. Am împărţit acelaşi pat şi aceeaşi sursă de hrană doua zile si apoi m-a părăsit. Sau l-oi fi părăsit eu? Mă documentez şi vă spun.Cert e că toată viaţa am crezut că primul care m-a iubit a fost colegul de clasă, care mă iubea de la gradiniţă, dar abia în clasa întâi şi-a făcut curaj să-mi declare asta, prin intermediul unui bileţel. Nici atunci nu îşi făcea, dar a fost turnat (aşa era pe vremea aia, turnai tot la tovarăşa şi o duceai bine). Acum ce ma fac eu? Cum dau de negru (nu Dan)?Că avem atâtea să ne spunem. Şi vreau să îi şi multumesc, am fost blondă la origini, dar apoi surpirnzător am devenit brunetă.