D-ale mele

Am revenit parţial, v-aţi prins cred, dar încet, încet revin la normal. Ce am uitat să va spun ieri, că eu dacă merg cu scârbă la un serviciu (subliniat, îngroşat, dar faceţi-o voi, ca mie îmi e silă), mai bine nu mai merg. Asta ca să ştiţi de ce mă distrez eu zilnic. Cel mai important lucru e ca fiecare zi începe cu o şedinţă.
Ora 10, apărem unul câte unul, sau două câte două şi de mână, ca la grădiniţă (deşi ai peste 40 de ani), trecem peste, dar cum s-o întâmpla că cei sosiţi mai târziu îi întreaba pe cei ce erau acolo: "aţi venit?. Nu, n-am venit, nu suntem noi, sunt alţii. Plca, dacă mă vezi de ce mă întrebi asta?
Şi acum marea surpiză, şedinţă. Da, de necrezut, dar noi in fiecare zi facem şedinţă. Ne distrăm (eu, 2 femei si un baiat), restul se enervează. Vine unul ne aduce cafeaua şi apoi incep dezbaterile la fel ca in parlament, adica unul doarme şi nu-i pasă, noi ne amuzăm, restul se enervează. Ia cuvântul şeful, n-apucă să spună o propozitie (sunt rea acum, apuca sa zica câte o frază câteodată, dar rar), ca intervine Dolănescu şi vorbeşte vreo 5 minute. Mai zice vreunul câte ceva, iar Dolănescu şi tot aşa. Avantaj: noi că ne amuzăm. O ţinem tot aşa până la 11-11:10, când realizează lumea, că vine clientul şi noi nu am făcut nimic. Atunci e râsul mai mare, nu ştie cine pe ce să pună mâna şi ce să facă. Tot haosul (râsul e nelipsit) ăsta durează până pe la vreo 2 jumate, apoi relache până pe la 17, apoi iar agitaţie.
Între timp mai îmi vorbeşte câte unul/a cu dvs şi eu îi zic să-mi spună pe nume (greu cu numele la inceput până ne obişnuim), până aici totul e frumos, dar de ce or avea toţi aceeaşi replică la aflarea numelui: "oo Nadia Comăneci". Nu bă, nu sunt Comăneci, ca dacă eram, nu mai vorbeam cu tine acum, poate ca mâncam gogşi în Congo sau Burkinafasso", că mă întreb, dacă ai ştii că celălalt prenume e nume de judeţ şi municipiu, cum ai reacţiona?