Invitaţie la cultură

160 de ani de la naşterea lui Eminescu, aşadar suntem invitaţi la cultură.

S.O.S TE ROG

Poate că-n viaţa asta ai ajutat pe cineva să-şi ducă sacoşile, poate ai cedat locul în autobuz, poate ai ajutat pe cineva să treacă strada, poate ai făcut multe fapte bune sau poate n-ai făcut niciuna. Nu contează asta. Eu pe Ionuţ nu l-am cunoscut personal, "l-am întâlnit" într-o zi când am mers la pâine, i-am văzut chipul pe o cutie şi i-am aflat pe scurt povestea. De atunci am întrebat "are un cont, ceva?"

Acesta e un mass de al lui, de acum câteva zile (merci CLC):

"Stanciu Viorel: Dragi colegi, daca luati in seama acest mass, vreau sa va spun ca am avut o problema, adica am facut reactie la cel mai important citostatic si imi trebuie un inlocuitor, care nu se gaseste in Romania si imi trebuie neaparat pt a-mi continua tratamentul.....( Acesta e foarte scump si se gaseste in Anglia si costa 400 de euro fiola. Am nevoie de 10 fiole si orice initiativa de a strange o suma cat de mica de bani mi-ar fii de folos. Va doresc un an plin de bucurii si fericire si numai note bune la scoala."

Acestea sunt datele, pe care le-am primit eu acum câteva zile.

STANCIU VIOREL IONUŢ

Născut la 20 Noiembrie 1992

Diagnostic: LEUCEMIE ACUTĂ LOMBASTICĂ

DEPISTAT IUNIE 2009

NUMĂR DE CONT RO67CECEPH01B2EURO0729214, deschis pe numele STANCIU GHOERGHE.

Şi-aceasta e o poză cu el şi părinţii lui:

Zilele astea am să fac rost şi de numărul de telefon al părinţilor, pentru a putea afla mai multe detalii (am înţeles că, dacă cineva ce are o firmă şi-l ajută, e scutit apoi de la plata unor impozite) , dar zău că nu doare dacă renunţi la un pachet de ţigări, la un pachet de biscuiţi, la orice vrei tu, sau poate că nu-i nevoie să renunţi, pentru a-l ajuta pe Ionuţ.

Dacă mă cunoşti, gândeşte-te că mă ajuţi pe mine, dacă nu, gândeşte-te că ajuţi un om, TE ROG.

MULTUMESC

Un vis

De 24 de ani într-una din nopţile din, perioada 11-13 Ianuarie, visez acelaşi om, ce-mi spune aceleaşi vorbe "să nu-i urăşti". De mult nu mai caut explicaţii, unii-mi spun că m-a impresionat prea mult. Mi se pare normal, eram copil, poate n-am gândit când la aflarea veştii am zis "dar cine-mi mai spune mie poveşti din război?", iar unii râd şi-acum pe seama asta. Imi povestea cu atâta har, încât atunci când a fost explozia de la Vega, am crezut că a început războiul şi-am fugit la el să-l rog să nu se ducă. Câte muştruluieli îmi luam, când mă căutau să merg la masă şi mă găseau la ei, da' nici eu nu mă lăsam, deşi nu mă-nvăţase nimeni le replicam "eu aici mănânc şi dacă nu vă convine plătiţi-i, ca la pădure" (a se citi restaurant). Nici nu-mi mai amintesc de câte ori mi-a luat apărarea în faţa verilor mai mari "lăsaţi-o, dacă acolo, în copaci şi pădure se simte ea bine, nu o mai chinuiti", sau vara, când îmi doream să mă bălăcesc, îmi punea o copaie veche, din lemn, la soare şi-i "ameninţa" pe toţi "dacă ia vreunul apă caldă din copaia picei, 3 zile va face numai ce vrea ea" şi nimeni nu îndrăznea, aveam numai idei trăsnite. Eu cred că ne-a iubit pe toti la fel, deşi unii-mi spun că nu eu am fost preferata, că preferatul era altul, mult mai mare decât mine. Nici nu mă interesează, eu simt că ne-a iubit, pe mine el m-a învăţat să scriu, să citesc, să spun rugăciuni, să spun dumneata, să mulţumesc, să-mi cer scuze, să-mi fac arcuri din lemn, îmi făcea toate poftele, dacă vroiam să-mi fac sabie din lemn, îmi cioplea el, dacă vroiam praştie, făcea el cum făcea şi-mi procura faimosul zgârci de lapte. Nu-mi aducea bomboane, nu mă impresionau, mie-mi aducea pene de curcan, de păuni, de ce găsea, pentru că "aşa vrea picea, ba să fie indian, ba Peneş Curcanul, ba să plece la vânătoare". Nu l-am auzit niciodată înjurând, nu l-am văzut niciodată "şifonat" şi purta mereu o pălărie, precum a lui Moromete. Îmi spunea cineva, acum două zile "au trecut 24 de ani?!? Doamneee, a fost cel mai blând om, pe care l-am cunoscut în viaţa mea şi poate tu nu-ţi aminteşti că erai mică, dar când noi îi ceream vreun sfat, ne spunea pilde, zicea că el nu-i în măsură să dea sfaturi sau să certe pe cineva, tocmai d-aia îţi zic acum: parcă eşti tactu'mare".

Acum 24 de ani a fost pentru prima oară, când am conştientizat ce-i moartea şi că indiferenţa oamenilor ucide. Era într-o Sâmbătă seara, 11 Ianuarie 1986, când a plecat să ne aducă lapte, am dat noroc şi ca întotdeauna mi-a strâns mâna tare şi-n timp ce mi-o scutura îmi zicea "dă-mi drumul la mână", de parcă eu, nu el strângeam cu atâta putere, degeaba l-ameninţam "las' că mă fac eu mare", mi-a pus pălăria lui pe cap şi mi-a zis"las' că trece pân' mă-ntorc să mă aştepti, jucăm ţintar diseară". L-am aşteptat, se înnoptase, fierbeam laptele adus de tata de la fabrică, atunci când am auzit "a murit Nenica" şi pe tata, ce-i spunea ei "am să vin cu lume multă, să nu te sperii". Săraca, a crezut că o să serbeze Sfântul Ion, nu m-a lăsat tata să-i spun nimic. Nenica s-a-ntors, dar nu am mai jucat niciodată ţintar. Şi-acum mă-ntreb, dacă un oarecare, n-ar fii zis "Dă-l dracu' un alt beţiv, altfel ce ar căuta în şant?" şi femeia aia s-ar fi dus să vadă cine e, oare Nenica ar fii apucat să mă fac mare?

Azi noapte l-am visat.

Tinu Veresezan - Dragostea bunicilor

De ce o fi evoluat lumea?

Eu una, nu suport frigiderele astea "enterprise", de au detronat de la guvernarea răcitoarelor, pe Fram şi Artic. Ce drăguţi erau ăştia doi, mă acceptau oricând, mă lăsau chiar să le umplu de abţibilduri sau agţipilde, cum spun unii, cu Pantera Roz şi alte minunăţii luate de mama pe sub mână. Mi-o şi închipui pe mama, cum stătea ea aşa rezemată de tejghea, de vorbă cu tovarăşa gestionară şi-i spunea "auzi Mio (fată a apărut mai târziu, atunci îşi spuneau pe nume) dă şi mie să duc ceva acasă la nebuna aia, că mă caută prin geantă şi s-o păcălesc repede. Auzi, da' eu ţin mâna deasupra, ca un pod şi tu aruncă-le, precum viitura, pe sub mână. Hai că-i cul. Nu ştii tu ce-ai aia cul, dar o să apară peste vreo 20 de ani". Bun aşa, iar am deviat. Respir adânc, expir şi mai adânc, încă o dată. Gata. Mi-am revenit.

Că m-apucă pe mine, vizita nocturnă în bucătărie e ceva normal şi firesc, deja de multă vreme nu se mai sperie nimeni, cum că ne-ar ataca cine ştie ce inamici sau băieţi atacatori de "vile" (sunt prea vechi ştirile? Probabil, realitatea-i alta. Nu-i ca cincinalu, e anual, bilunar sau chiar lunar, in anumite perioade), nu, ei ştiu, că ori am dat iama-n frigider, ori hoţii-mi fură cizmele (că atât pot ei lua de pe o scară şi de la o zuză uitucă), dar şi când le-oi zări la cineva, le recunosc imediat, sunt unicat, sunt marcă înregistrată.

Hai, că iar am luat-o pe arătură. Cum spuneam nu mai suport frigiderele sau cel puţin nu îmi suport frigiderul. E 3 dimineaţa, ştiu, oamenii normali dorm, eu nu şi nici ăsta micul, stomacul meu. Cum l-am văzut cam supărat, am încercat să-l păcălesc cu vreo 2 cornuri, 3 pungi de pufuleţi şi-o portocală. Ce, crezi că a vrut? Neaah, striga cât putea "hai în bucătărie"şi-uite aşa m-a luat ostatică şi-am ajuns pe minunatul tărâm. Dă-i şi caută, găseşte în cutia asta albă cu motoraş, ce toarce liniştit, scoate afară, aşează-te la masă, ia pâine şi surpriză, ai uitat exact ce era mai important. Mare lucur? Din doi paşi am fost lânga el. Da, da, mare lucru, am încercat să-l deschid, a refuzat, am încercat mai cu forţă, nimic, am trecut la rugăminţi, nimic, i-am zis Sesame am să te şterg zilnic, nimic. Deja şi nervii mă rodeau încet, încet, nu doar stomacul. N-am mai rezistat si i-am zis "mai teroristule, reţinător de mâncare şi bucuri pentru stomăcelul meu, dacă nu te deschizi, pun flexul pe tine". Cred că s-a speriat, am reuşit să-l deschid şi mâinile mele să zburde printre oale şi ulcele.

Muzică de 13

Dacă e Marţi, e muzică, dar am nişte amici, Electrica se numesc ei şi când am postat dimineaţă, m-au răpit, apoi am plecat la serviciu, aşa că până acum nu s-a putut:

Cărţi, dar nu de joc

Ar trebui să scriu ceva înainte, ceva despre incompresibilitate, despre exhaustiv, sau despre supercalerfragiliendexplicalidoşân, cum zicea Mary Poppins, ca să mă dau deşteaptă? Lasă ,trec direct la atribute, subiecte, predicate şi alte cele.

Deci Lillee preia întrebarea de la alţii şi eu am preluat legătura, de fire, ce fac legătura la internet, de la ea:

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

-Scrijelesc cu briceagul, cât de adânc pot. Pun semn normal, că nici pe mine dacă mă citeşte cineva, nu-mi rupe un deget, să nu uite unde a rămas.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

- Da, Pitulicea (Reşat Nuri Guntekin), de la Iculici :) (mai am puţin si-o termin), Şoaptele îngerilor şi poemele nemuririi (versuri- Vasile Militaru) şi Tinerii şi ispitelele xxx (Cristian Şerban), ambele de la un "frate mai mare".

3. Citiţi în baie?

- Da şi mă las aşa de acaparată, că de multe ori, mă pierd printre rânduri şi uit să mai ies.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Să scriu să public, nu, dar să scriu pentru mine, da. Chiar două, una amuzantă şi-alta despre viaţă şi oameni.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Care? Din biblioteca vecinului sau de unde? Nu cred nimic, fiecăruia îi place, ceea ce crede că-i face lui bine.

6. Care este cartea preferată?

poezii- Ion Minulescu

proză- Moromeţii şi Cel mai iubit dintre pământeni- Marin Preda.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, cele de mai sus, plus cărţile de poveşti.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Poate m-oi întâlni dincolo. Aş spune "bună ziua, sunt una dintre cele câteva milioane de oameni, ce v-a citit carţile, dar n-aveţi de unde ştii asta"

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

E prima dată când scriu despre cărţi p-aici şi din vacanţa dintre a 11a şi a 12a, când am citit 120 de cărţi :)) şi-am făcut tot atâtea fişe, n-am mai vorbit cu nimeni.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Depinde de ce simt.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Pfff, de unde să ştiu eu? Poate unora le place popa, altora valetul şi să nu uităm damele, că alea le plac tuturor.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Pe burtă-n iarbă (naturală, cosită sau fân). Na, c-am zis şi poziţia.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Depinde, câteodată lălăie şi ceva pe fundal, dar lălăie degeaba, că eu sunt aşa de concentrată, incât dacă torni apă peste mine, o să devin un suc de căpşuni.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Nu, pentru moment e prea mult pentru mine şi ochelarii mei.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

De toate, dacă-mi plac.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

Depinde, pe majoritatea le consider o oază de linişte.

Gata, n-a durut, nu a lăsat urme şi mi-a plăcut.

Dilemele mele

Ieri mi-au trecut trei pisici negre calea, în trei locaţii diferite, ar fi trebuit să revin acasă, să iau aiazma, tămâia, să scuip în sân? Neeah, că m-am distrat.

1.Că s-au scumpit biletele RATP, o ştiu deja mulţi. Dilema mea e alta, de ce naiba înainte, când erau 1,2 ron nu aveau mărunt de 1 ban şi azi mi-au dat rest 4,5 ron doar de 1 ban si o,5bani? Cine vrea bilete în valore de 150 ron? Poate vrea cineva bilete pentru tot neamul sau pe viaţă, să mă anunţe, sunt dispusă să le plătesc în aceleaşi monede.

2.De obicei merg cu picioarele pe pământ şi nasul pe sus şi asta din cauza că mă uit pe cer,dar nu mă împiedic şi-atunci când privesc în pământ mă-mpiedic. Dilema mea, de ce m-am împiedicat? Poate pentru că mi-am început anul căzând.

3. Am o problemă cu deochiul. Cică mi se trage de la ochi şi pentru că fac giumbuşlucuri, dar cine m-ar fi putu deochia ieri? De n-am somn nici acum şi-a trebuit sa apelez iar la "bătrânele". Tiii, ce-mi place de ea, e specială bătrânica, dar aseară, cât mi-era de rău, m-a distrat, când mi-a zis "care e numele tau curat?" Ăăăă, m-ai terminat aici, curat e dcn, dar ăla mai murdărel e fj13, promit că-l spăl cât de curând. Dilema mea, deochiul ăsta chiar există?

4. Tot ieri mi s-a făcut o declaraţie de dragoste. Înainte să vă apucaţi de pus întrebări şi dat telefoane, aflaţi că-i de la o ea "când eşti la serviciu îmi lipseşti, mi-e dor de ideile tale, de cretinisme şi interpretăti, când eşti liberă îmi vine să te strâng de gât, mă-nnebuneşti cu ideile tale şi leaşin de râs". Dilema mea, să o fac să râdă sau să stau serioasă?

5. Am pozărit; "o sa mori cu el de gât"- ăsta-i un refren din repertoriul apropiaţilor. Dilema : să mă las de pozăreală?

Alt dobitoc

Spiritul de turma se face simţit mereu, e de-ajuns să treacă unul strada, că taurele şi taurii reacţionează imediat la culoarea roşie

,

dar nici cu ei nu mi-e ruşine. Spuneam, că-mi va trece, până când o să văd alt dobitoc... şi l-am văzut, doar că de data asta aveam şi aparatul pregătit, din alte motive. Aaaa, da şi ştiu că o să sfârşesc tragic într-o zi (şi din cauza asta), mi-a zis-o MIRC şi azi "într-o zi o să te adunăm de pe undeva, dar te-ai mişcat repede", da' MIRC ştie "or să rămână în urma mea nişte poze:P". Aşadar şi azi avem deosebita plăcere să vă prezentăm un nou dobitoc (PH10EZR):
, care nu ştie că dacă ai verde tu, ca şofer şi intri pe o stradă, unde semaforul indică verde, pentru pietoni, EI AU PRIORITATE.

Îmi spunea cinva, că poate a vrut să se răzbune pe cea din maşină. Păi, dacă vrea, îl învăţ eu cum. Acum 10 ani, pe când eram eu tânără covrigăreasă, m-a rugat sor'mea s-o ajut cu ceva. Bun, plecat, rezolvat tot, ascultat bodogăneli şi reîntors. Deja mă gândeam "cum s-o fac să tacă, trebuie să-i dau o lecţie" şi-uite aşa mi-a ieşit în cale semaforul, l-am zărit de la Omnia, că se transformă din verde-n galben. Ce putea urma? Roşu. În mod normal, reduci viteza, în mod anormal (adică modul meu propriu şi pe persoana fizică) accelerezi şi trânteşti frâna exact în faţa semaforului şi-apoi la aceleaşi bodogăneli, dar şi faimoasa replică "te spun tatei", iei privirea nambăr 7 (zâmbet tâmp şi fâlfâit din gene) şi cu cel mai mare calm spui "Vroiai să trecem pe roşu? Dar asta nu e bine". Nu trageţi, că nu s-a lovit cât a meritat, a atins şi ea puţin parbrizul şi i-a picat o sticla de Cola în cap, da' tot nu s-a potolit şi când am ajuns acasă, primul ei lucru a fost să mă pârască. Hmm, femeie în toată firea, mă pâra pe mine, femeie în juma de fire, tatei: "măi tată, tâmpita asta (aşa m-alintă sor'mea) m-a dat cu ţeasta de parbriz". Mama s-a crizat, logic, dar tata, om normal, ştiind ce are la uşă, a întrebat, la fel de calm, "sunt creieri pe parbriz? Dacă sunt spălaţi maşina şi tu zi-mi repede motivele". Puteam eu să-l mint pe tata? Normal că nu şi-am început să-nşir "tot drumul mi-a zis că ne depăşesc şi căruţele, apoi că de ce pun frână, de ce opresc, apoi m-a băgat pe jdemii de ganguri şi gănguleţe, unde doar riveranii aveau loc, m-a blocat maşina gunoierilor din cauza ei, m-a-mbătrânit, să-şi ia permis", iar toată prelegerea mea, avea pe fundal aceleaşi bodogăneli. După clipe îndelungi de analiză, curtea (compusă doar din tata, normal, ca mama dăduse, surprinzător, acelaşi verdict) a decis şi verdictul a fost pronunţat "eu o dădeam jos din maşină". Bietul tata, dacă ar fi ştiut el, ce mă învăţa.

Germania caută talente

Şi le-a găsit.

Din păcate românii încă mai caută cârâitori şi pupeze (unii dintre ei), iar cei ce ar putea schimba ceva, n-o fac.

Cat de vulnerabil eşti

în faţa gripei porcine?

Cum apare o panica, cum se găndesc unii să facă teste.Eu sunt 56 % vulnerabilă, dacă vrei să aflii cât eşti tu, poţi încerca aici.

Ups, am făcut-o din nou

23 Februarie ora 19 Ploieşti, Casa Sindicatelor. Tot singură şi prevăd că o să fie acelaşi final"ştii vroiam să merg şi eu". Dacă vrei să mergi, mergi şi gata, da' nu-mi zici "merg", apoi când mă duc să iau bilete "aaa nu mai merg" şi-apoi după spectacol "aaa, vroiam şi eu". Aşa, că eu am făcut-o din nou sau ups i did it again.

Tudor Gheorghe

Aberaţii (alt episod)

Pasiunea pentru poze, mi-am descoperit-o aici:

Aberaţii

Azi, oricine are un aparat foto e fotograf. Hmm, aşa cred unii, dar fotografia e o artă, eu nu-s, pentru mine e o pasiune, un hobby, ceva, ce-mi place să fac. Acum vreo 20 de ani scriam, poezii, prostii, aberaţii d-ale mele, acum vreo 20, când am aflat că scrierile mele au sfârşit într-un foc, am plâns. Săptămâni întregi am ţinut colţul acela de copertă ars şi l-am privit încontinuu, am ştiut de atunci că o parte din mine a murit în acelaşi foc. Am renunţat să mai aberez (scriu).

Acum fac poze sau mâzgălesc cu acuarele, dar mult mai repede fac poze, timpul nu-mi mai permite să mâzgălesc aşa cum o făceam cândva şi-oricum acum 2 ani, alte mâzgăleli au sfârşti într-un alt foc. Să mai plâng? Am plâns, când am aflat, dar nicio lacrimă nu mi le-a redat înapoi. Sunt momente în care vorbesc cu cerul (da, ştiu, nu-i nevoie de confirmări, sunt nebună, dar nici nu am să mă tratez), când am impresia, că pot muta norii doar uitându-mă la ei (asta putere, nu a lu' homida mânca') şi-atunci ştiu, că nimeni nu îmi poate lua liniştea aceea. Primăvara, vara, toamna stau întinsă pe spate şi mă uit la cer şi nu-mi dau seama când trece timpul, iarna, dacă e zăpadă, fac la fel, dacă nu, îmi găsesc un loc şi fac acelaşi lucru şi câteodată surprind şi d-astea:

Alta fără targett

Am fost cândva la un spectacol cu Tudor Gheorghe şi la un moment dat, povestea, cum întrebat fiind de un bătânel, din satul natal, de ce nu e difuzat la radio, i-a spus "n-am targett". Ei bine, alta fără targett:

Zoia Alecu - Trei galosi

Duminică egal poezie

Cântecul nebunului (Ion Minulescu)

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

Sfaturi utile

De ce să bei alcool mai des:

1. Cică o gură sau guriţă, depinde cât de mare e organul sexual pe orizontală al fiecăruia, din patru (adică gura), de alcool la masă, face bine la sănătate.

2. Nu ţi se înmoaie picioarele după prima ceaşcă de bere.

3. Nu-ţi e cald, când afară sunt doar câteva grade.

4. Nu te fac knok out, 3 pahare de bere, dar pline cu şampanie.

5. Nu îţi vine să dormi la duş în timp ce-ţi speli podoaba capilară.

6. Nu adormi apoi doar în prosop.

7. Nu te scoli de la 5 dimineaţa, deşi mai puteai dormi încă vreo 3 ore, pe puţin.

8. Nu te întrebi cine a pus alcool in şampanie şi de ce nu s-a inventat şampania fără alcool, pentru adulti, nu pentru copii.

9. Nu trebuie să-ţi promiţi că nu mai bei niciodată, ştii că se va întâmpla curând, c-o altă sticla, tot de şampanie, că doar fu promisiune.

10. Nu te gândeşti în ce stare se află cealaltă ea sau el, după caz.

11. Nu simţi că îţi arde interioul, mai ceva decât flacăra de la Luk Oil.

12. Nu bei 2 litri de suc în o juma' de oră.

13. Faci economie, nu te speli cu o juma' de tub de pastă de dinţi, oricum gustul amar nu trece.

14. Când în sfârşit zăreşti răsăritul, nu îţi va lua aşa mult timp să te urci pe o scară, să-l pozezi.

15. Nu-ţi vine să spargi toate sticlele de alcool, ce troneză la loc de cinste în barul proprietate personală şi pe care le vezi vrând nevrând.

16. Când te uiţi în oglindă nu ai impresia că te-ai dedublat.

17. Juma' de zi la serviciu nu trebuie să te rogi să îţi treacă acelaşi gust de la punctul 13.

18. Nu te bufneşte râsul când primeşti sms-ul ăsta "mi-e rău", cunoşti starea.

19. Nu îţi doreşti să bei doar limonade şi să mănânci doar pufuleţi

20. Trandafirii psd-işti pălesc, pe lângă culoarea ce o ai, când reîntors/ă în iatacul tău, îţi citeşti mail-urile şi vezi ce ţi-au scris degeţelele, te întrebi "cine yo? neah m-am dedublaat, n-am scris eu alea, nu recunosc nimic, m-au sabotat. Sriştii ăia, de urmăresc tot, sau alienii ăia, de mă răpesc sunt vinovaţi"

Motive, probabil, că mai sunt, pentru care ar trebui să bei alcool mai des, pentru că ai să faci toate astea iar, dar cu experienţă.

Suks

Azi iar îmi vărs frustrările.

De ce am fost eu alaltăieri când asfinţea soarele, în Ploieşti nu mai contează, unii "deştepţi" mi-au zis că de proastă, dar am multe defecte, printre care şi promisiunile, nu promit, decât dacă ştiu că pot să şi îndeplinesc promisiunea; şi-apoi ce ştiu ei, "căcatul" ăla, pe care ei l-ar fi aruncat în primul şanţ, eu promisesem că-l duc cuiva.

De ce-mi vărs frustrările, p-aici, acum? Poate că vreodată ajunge şi dobitocul, ce m-a enervat p-aici sau măcar vreun cunoscut d-al lui.

Aşa că tu posesor de maşină şmecheră, cu număr B58TEY o sugi (dacă am ajuns să înjur eu e grav bă), pentru că nu doar acolo sus mă iubeşte cineva, ci şi pe pământul ăsta. Nu de la mine, că n-ai ce, dar de la cine vrei tu, de la cine-şi strică minunăţie de organ pe tine. De la omul acela, care în disperare m-a găsit doar pe mine ca sursă de sprijin şi-acum resimt, cumulat cu durerea de la revelion, resimt şi căzătura asta. Pentru că da, sunt prevăzătoare, de când o cunoştinţă a stat în comă 2 luni şi-apoi altele a fost o epavă, din cauza altui dobitoc ca tine, mă uit de câteva ori înainte să cobor, dar omul acela poate n-a ştiut, că tu DOBITOC, habar n-ai, că-ntr-o staţie de tramvai, fără refugiu, când tramvaiul e oprit în staţie, uşile-s deschise şi mai auzi şi triiinc-ul acela, TREBUIE SĂ OPREŞTI. Ştii ce înseamnă asta? Exact ca şi la STOP, roata stă pe loc. Da, bă, aşa îţi spune instructorul la nenorocita aia de şcoală. Ia decretul ăla, că oricâte s-au schimbat în el, asta a rămas aşa pentru totdeauna şi fă-ţi căpăţâna sandwich, între el şi volan.

Gata, mi-a trecut. Mint, o să-mi treacă, atunci când n-o să mai simt durerea, dar probabil atunci am să văd un alt dobitoc.

S-au stins

De ce ni se aprind doar călcâiele şi nu ni se pot aprinde şi coatele? Că doar nu suntem Captain Planet să ni se aprindă călcâiele, sau nici lui nu i se aprindeau? El era cu inelele alea cu "Aer, Apă, Foc, Pământ...Goooo Planet" şi uite-aşa salva planeta. Dar tot erau nişte eroi în desenele animate cărora li se apindeau călcâiele, clar îmbătrânesc, nu-mi amintesc cine era, ştiu doar că nu era Lydie, nu, ea era prea gingaşă şi-avea treabă cu florile ei şi-o enerva Boris bursucul (ce râs avea Boris), nu era Sandy Bell (ea-l avea pe Mark), nici măcar Leonardo din Ţestoasele Ninja (de ce Leonardo şi nu celelate, pentru că mie-mi plăcea el) , Alice era în Ţara Minunilor, Nils era ocupat cu gâsca lui şi Crumel, Lolek şi Bolek, Omide şi ceilalţi eroi ante'89 aveau alte treburi, mă mir că n-au făcut ăia desene cu realizarea planului de partid (sau poate au făcut, dar nu-mi amitesc eu). Nu ştiu cărui erou d-ăsta i se aprindeau călcâiele, dar poate aflu eu, sunt curioasă, ce naiba simte el în momentele alea? Lui i se aprind, pentru a salva planeta, dar oamenilor se pare că li se aprind pentru a simţi cum fac fluturaşii promenade prin stomac (de ce doar fluturaşii, de ce nu şi pescăruşii sau turturelele?). Ce mişto ar fi să mi se aprindă coatele, să aud eu ce mi s-ar spune, că replici aş găsi eu, precum am găsit si pentru cei, ce-mi spun "am impresia că ţi s-au aprins călcâiele, dar nu ştim după cine". Mai căutaţi băieţi, săpaţi adânc, poate găsiţi şi vreo comoară, momentan mi s-au aprins de la adidaşi, am adidaşi cu instalaţie de brad, calcâiele s-au stins, am chemat pompierii şi s-a rezolvat repede, nici măcar n-a durut.

După 20 de ani

Într-o ţară oarecare, într-o localitate oarecare, în cartierul de Vest, unde strada se numeşte de fapt Mărăşeşti, de câţiva ani buni (data exactă se găseşte într-o carte scrisă de un nene, inginer la RATP, dacă n-o găseşti, îţi spun eu unde am lăsat-o pe a mea).

Dacă nu ştii cine a fost Ştefan Gheorghiu, poate eşti prea tânăr/ă, dă un search pe google.

MJ trăieşte

Pentru Lillee, pentru că, poate dacă află asta îşi revine. Hei Lilleee MJ trăieşte, undeva aproape de Paralela 45, dar să nu mai spui la nimeni :

şi tot pentru tine, m-am gândit să-ţi ofer ceva şi de aici şi dublu chiar: