Oare unde au plecat?

Ori nu s-au întors după noaptea trecută, ori au greşit drumul, ori sunt la crâşma din sat.
Cu siguranţă nu sunt la restaurant (din grabă,d e oboseală, din cauza lipsei ochelarilor, ca nici noi nu ştim de ce, undeva, în Turnul cu ceas din Sighişoara, cineva a citit acolo unde stătea scris că "obiectul e la restaurat", cum că "obiectul e la restaurant" şi s-a tot întrebat de ce ar duce un obiect la restaurant până şi-au dat alţii seama, despre ce vorbea dânsul).
Constantin Şerban, Nicolae Pătraşcu, Mihai Viteazu, Neagoe Basarab?
Absenţi!

Fa ceva

Prima data mi s-a intamplat anul trecut. Am crezut ca nu vad bine. Am crezut ca-i un navetist, ce se ratacise printre boscheti, mi-am schimbat repede parerea, cand l-am auzit "vrei sa...", i-am zis ca am sa chem politia, a ras. M-asteptau la nici 100 de metri cheff si doi clienti, am terminat in maxim 15 minute, i-am povestit sefului ce mi s-a intamplat, ca doar el imi zisese "si ce faci, vii pe jos?", de parca 100 metri erau cine stie ce, dar parca a avut gura aurita. Ne-am intors hotarati, sa-l batem (pentru asta, i-as suci gatul unui om, fara nicio remuscare), disparuse. Am vorbit cu cineva, mi-a zis ca incearca sa vada, despre ce e vorba.  Cred ca mai incearca si azi.

A doua oara, asteptam intr-un alt parc, central, sa-mi iau cartusele de la imprimanta. Eram nedormita de cateva zile, facusem naveta Spitalul Judetean Ploiesti- Fundeni- Spitalul CFR Bucuresti- Ploiesti (mancat, somn) , trei zile la rand, vroiam sa iau cartusele alea, sa ma-ntalnesc cu cheff, sa leg niste fraze coerente, sa obtin niste informatii si-apoi sa zac, o zi sa nu mai stiu de nimeni (descrierea asta am facut-o sa va dati seama ca nu conteaza starea in care arati). Stateam pe o banca, aveam castile in urechi si-un rebus in mana. Cinci minute aveam de asteptat. Atat. In fata mea, pe o alta banca, la vreo 10 metri, era o fetita, de vreo 12 ani, in stanga mea, pe o alta canapea un ins, imbracat bine. La un momenta data a venit si m-a intrebat ceva. Vorbea incet, n-am inteles nimic. Am scos casca, l-am intrebat "ce ati spus?", mi-a repetat, am zis doar "poftim?". Atat. Nu-mi venea sa cred. I-am zis acelasi lucru "chem politia, am un telefon, vezi?" A zambit si a plecat. Mi-a trecut somul, mi-a trecut tot. L-am urmarit. S-a asezat langa copila. Atunci, mi-am revenit din soc. Am vrut sa-l plesnesc, n-am putut, s-a ferit. Copila am dus-o acasa mai mult tremurand. Niciun politist. Niciun comunitar. Nimic. Am revenit cu cheff, degeaba. Am vorbit apoi cu altcineva, de prin presa, mi-a zis ca incearca. Probabil o mai face si azi.

Ieri, ma pregateam sa traversez primul parc, veneam spre microbuze. Nu cred ca parcursesem cincizeci de metri de la sosea, cand am vazut, ca fata din fata mea o ia la fuga inspre sosea. Atunci l-am vazut cu coada ochiului, mi-a zis "vrei sa ma ajuti sa...?". Vroiam sa-l ajut, sa-i dau una, deja ma pregatisem. Ma uimeau oamenii, ce treceau si nu spuneau nimic. Probabil ca nu s-a asteptat sa ma duc inspre el, d-aia a fugit sau poate ca fetele, ce strigau la el de pe trotuar, l-au speriat. M-au uimit femeile, ce mi-au spus "lasa-l maica, e nebun". Asa, si? Daca e nebun sa-l las? Intr-o zi o sa-ti vezi nepoata, vecina, fiica plangand, ce-ai sa zici "e nebun?"

In capatul opus al parcului, am intalnit 2 comunitari. De fapt, i-am zarit intre blocuri, m-am dus si le-am zis. Tocmai, ce le spunea si o alta doamna, ce iesise sa-si plimbe catelul.

Da, stiu ca-s violenta, dar astora si pedofililor le-as suci gatul, cu mainile mele, fara nicio remuscare. Vorbesc despre onanisti.

Pentru cine stie Ploiesti-ul:

primul parc si cel de ieri: parcul ce incepe de la intersectia Rapsodiei cu Soseaua Nordului (Cina) si tine pana la intersectia strazii Gageni cu Soseaua Nordului .

al doilea: parcul de la statuia lui Mihai Viteazul.

Primul e langa un parc de copii, al doileaea e un parc pentru copii.

Insul de ieri e el:

Vezi ceva, reactioneaza. Daca tu taci, el tace, ei tac, intr-o zi s-ar putea sa fie prea tarziu. Asta in cazul, in care, deja nu e.