joi, 6 septembrie 2012

Să vorbim despre "doamne", ce ...ceapa mea

    Sau tot despre ipocrizie,dar sub altă formă.
    Mie-mi plac Paraziţii. Nu, nu cei intestinali si nici mişcătorii, ci Paraziţii aceştia.
    Ei bine, uneori i-ascult în cască. Uneori chiar la serviciu. Ei bine (iar), azi ascultându-i, la un moment dat, urechea-mi aude alte acorduri şi alte versuri, că mi-a sărit şi inima şi-am privit repede la colega, din dreapta, pentru a vedea, dacă chiar îmi dă, sau dacă mi-a schimbat ceva la pătrăţel (furnizorul de muzică). Ce îmi dădea, aflaţi imediat, că de schimbat, nu-mi schimbase. Şi-ncep a mă amuza, apoi am plimbat "plăcerea", din urechi, în urechi, pentru a se amuza şi altele.


   Ei bine (a treia şi ultima oară), două dintre femei încep să râdă-n hohote şi-i paseză, la refren, una dintre căşti şi alteia. Uimită femeia întreabă "asta zice?", "aia zice", îi răspund celelate râzând şi-i predau apoi obiectul cântător. Numai că doamna nu a vrut, s-a simţit ofensată, jignită şi ne-a considerat nişte, hmmm, să zicem   "Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor".   Acum, să vă redau şi melodia ca să-nţelegeţi despre ce e vorba.



    Unu: nu ştiu cum a ajuns melodia, în podul meu, probabil a fost trecută c-un alt nume.
    Doi: aşa am pătit şi cu statuia lui Iancu şi după Veta Biriş, în loc de Sava Negrean Brudaşcu m-am trezit cum le dădea Iancu, ungurilor.
    Trei: cât de mare să fie ipocrizia ca să-ncepi a te strâmba şi a scoate flăcări, pe toate nările, când auzi melodia de mai sus (parodia la Şapte văi), dar din zece cuvinte, pe care le scoţi, cel puţin o singură dată să se audă @$#& (p...)?
    Eeee, sunt o doamnă, ce ...ceapa mea.
P.S- căutând parodia, am găsit asta:

   
 

Niciun comentariu: