sâmbătă, 8 august 2009

77-75, învingătoare: ploaia

Poate că se întâmplă şi la alţii, dar eu nu am auzit. Echipa naţională de baschet masculin a României a disputat un meci amical cu selecţionata Luxemburgului. Meci încheiat cu scorul de 77 la 75 pentru România, numai că arbitrii au întrerupt meciul pentru 20 de minute din cauza ploii, care a inundat sala Olimpia din Ploieşti. Ne mai mândrim in faţa lumii cu ceva, nu? E criză, nu? N-avem bani nici măcar de-o ciungă să punem în locul găurilor, dar avem de altele. Mai multe detalii, aflii aici.

D-ale mele

Ce-mi place mie cum cânta Jean Moscopol. Iar ascultând mai devreme melodia următoare, cineva (nu dăm nume, de data asta sunt persoane importante) a înţeles "mănânc un unchi, pe care-l moştenesc". Au râs ceilalţi cu lacrimi, iar eu i-am întrebat, normal, de ce nu râzi cu muc (scârbos, nu?) sau de ce nu plângi cu zâmbete?

jean moscopol-vrei sa ne-ntalnim sambata seara

Dedicaţie

Poezia ce urmează e veche, probabil că o ştiţi, dar e o dedicaţie (pentru cine se recunoaşte):
"Vă spun un lucru strict secret
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agăţat
Şi le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Când le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO
Prima-i brunetă cu păr drept
Pe mâini, pe faţă şi pe piept
Şi m-a privit zâmbind uşor
Trântită într-un cărucior
A doua însă m-a uimit
Cu nasul ei cel ascuţit
Putea să taie castraveţi
Dintr-un judeţ în alt judeţ
A treia mi-a rânjit cuminte
Cu gura fără nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat :
"Salut, sunt Silvia Scarlat"
A patra tipă cred c-avea
Vreo 4 tone şi ceva
Din fusta-i strâmtă de nailon
Făceai trei huse la camion
Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Două grisine-n vârf c-un smoc
Spre mine cănd s-a indreptat
De la efort a leşinat
A şasea-i bună, mă incită
Însă de-a şaptea e lipită
Vai ce mirifice făpturi
Trei mâini, un ochi şi două guri
A opta arăta beton
Proptită-n cârjă şi-n baston
La 83 de ani şi-un pic
Mi-a zis c-ar vrea să-i fiu gagic
A noua tipă, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
"Eu sunt Marina" mi-a şoptit
O noapte-ntreagă ne-am iubit
Acuma dacă vreţi să ştiţi
De ce am ochii obosiţi
Şi merg mai crăcănat puţin
Marina mea era... Marin!"
şi melodia e şi mai veche:

MANEAUA INFORMATICIANULUI

vineri, 7 august 2009

3 momente diferite

În drum spre serviciu:

în timpul:

la întoarcere:

Am promis şi o poză amuzantă, dar am împrumutat camera băştinaşilor, că-s plecaţi la mare şi am uitat să o descarc. Aşa că o să apaa Luni sau Marţi.

Loona -Hijo de la luna

Am promis...

încerc să mă ţin de cuvânt.

26 Iulie 2009, ora când toată lumea se pregăteşte să revină acasă din uichend, dar băştinasii mei au idei de escapade. Cum se face că evadăm doar când GM e de serviciu nu se ştie momentan. Cert e că am încălecat pe Dovlecel şi la drum. Unii folosesc bicicleta, iar pe post de frâna, adidaşii (credem ca ghiozdanul era plin cu perechi de adidaşi).

Când eram noi mici, pe sub stânca asta trecea şoseaua:

Ajunşi la faţa locului greul a picat pe umerii celor mai forţoşi:

Probail si dânşi au păţit ce am păţit noi acum 22 de ani, doar că atunci viitura ne fura frapiera cu Pepsi şi bere, acum şi pepeni sunt păziţi
,
iar dacă vrei să dormi, dormi şi laşi bucatele la soare, că se prepară ele până te trezeşti tu:

Nicio masă fara un buchet de flori:

şi mai ales, nicio escapadă făra ca MIRC să nu pescuiască; de data asta grătarul:

Cum la întoarcere am vrut să schimbăm ruta şi ştiam că dacă o luăm pe drumul spre Bertea e mai mult decât prost, am zis să întrebam nişte gospodari din sat, despre un alt traseu. Lume (că nu suntem fraţi cu toţii ca să folosim expresia asta, dacă suntem să-mi spuneţi când şi unde să vin la moştenire), când văd alţii mai nebuni ca mine, parcă simt că mai am o scăpare. Păi cum naiba, noi să întrebăm dacă şi pe unde se poate ajunge şi el să bage furtunul cu apă pe geam. Iniţial am crezut că-l cunoaşte pe MIRC, deja creştea inima in noi că mergem cu aşa o vedetă, dar nu, MIRC habar n-avea că le-am şi zis apoi " e vreun obicei p-aici, să ameninţaţi oamenii cu pistolul cu apă (ştuţul din capătul furtunului era in formă de pistol). Bine că am scăpat teferi:

Aşa că drumul cel mai scurt e cel pe care-l ştii, doar că pe traseu mai întâlneşti câte un conducător căruia îi e sete şi nu se mai oboseşte să traga masina mai pe dreapta:

şi nişte animale, care se întorc de la păşune, deja ne credeam la proba cu jetoane, doar că se numea "slalom printre vacuţe". Oricum, ştiu eu de la tata ca "vaca si miliţianul ce mai merg pe mijlocul şoselei":

Astea sunt bonus:












Şi cât am căutat loc să postăm tabăra, am recunoscut acordurile "dansului pinguinului" si deja am început mişcările. Pentru cei ce nu cunosc, uitati o probă, dar noi nu suntem aici:

Despre mine

Să începem cu ... sfârşitul. După cum am mai spus, zic unii că numele îţi influenţează viaţa. Probabil, acum nu ştiu ce să zic. Un prenume de al meu înseamnă în rusă "speranţă" şi în arabă "primul", iar celălalt vine din latină şi înseamnă: cel care e ferm, hotărât, statornic. Cert e că eu ştiu de ce mă întreb mereu, pentru ca numele meu e ăsta: "DCN" şi cum mă întreba pe mine cineva, cândva, dacă nu cumva id-ul meu de messenger înseamnă "... de ce nu", am dedus că asta e, numele meu îmi influenţează viaţa. Oare soră mea de ce nu se întreabă? Că la ea e direct DC. Probabil pentru că ei îi lipseşte cratima. Păi da, că mai am si cratimă între prenume şi mi s-a întâmplat să merg cu documente, acte sau cum vreţi voi să le spuneţi şi să mi se spună să fac alte cereri, că "lipseşte liniuţa". Liniuţa aia se numeşte cratimă şi abia aştept ziua în care în calendar o să apară şi Sfânta Cratimă.

"...poate am murit"

Nu mai există decât RIP? Oare chiar tot ce e românesc piere? Oare ştim să preţuim ceva doar după ce pierdem?

Spor de zâmbet

Azi am să revin cu restanţele mele, probabil tot azi sau mâine am să vă divulg şi secretul pentru care mă întreb eu tot timpul. Cu siguranţă azi am să citesc cu atenţie aici şi aici (de Maria mai m-am ocupat) şi am să pot face şi ceea ce doream să fac în legătură cu ce scrie aici (până acum nu am avut cum, deoarece când ieşeam eu de la serviciu nimic nu mai era deschis), dar până după amiază când am să revin eu cu tot ce îmi doresc, vroiam doar să aflaţi şi voi despre sporul de zâmbet (la ce feţe au câte unii, mă întreb cum arată atunci când nu zâmbesc). Oare MIRC o avea şi el? Sau la sat nu se aplică? Am să-l întreb duminică, atunci revine de la mare.
O zi cum vă doriţi si revin diseara, până atunci or să se mai adauge subiecte (chiar şi predicate şi complemente). Şi am făcut rost de un alt nume :

Blue eyes, blue eyes

joi, 6 august 2009

6 August- Schimbarea la Faţă

La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere" , Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi : Petru, Iacov şi Ioan ; ducându-i deoparte, urcă pe muntele Taborului în Galileea, ca să se roage. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind înveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu." Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3).
Popular se mai numeşte şi Probejenia sau Obejenia, lumea începe să se transforme. Natura îşi întoarce faţa de la vară şi aşteaptă supusă venirea toamnei. Aşa se face că de acum se răcesc apele, se îngălbenesc frunzele copacilor, se veştejesc plantele, berzele şi rândunelele îşi iau zborul spre alte ţări, iar toate insectele, şerpii şi şopârlele intră în pământ, la căldură. Orice şarpe care nu a intrat încă în pământ trebuie să fie omorât pe loc, căci altfel se transformă în zmeu. Se crede că în această zi, nu-i bine să te cerţi cu nimeni, dar mai ales, nu care cumva să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarele Probejenii. Şi să nu uitaţi că azi se răcesc apele, face "cerbul pipi în apă".
Ce-mi plac mie superstiţiile, dar despre ele altădată, că azi e o treabă serioasă.
Teodora Paunescu Tuca - Blandul Pastor


miercuri, 5 august 2009

O altă analiză gramaticală

Să analizăm:
Numai una, versuri George Coşbuc:
"Pe umeri pletele-i curg râu"- asta am înţeles cât de cât, dar unde se varsă? Râul ăta trebuie sa se verse si el într-un fluviu şi apoi în mare, undeva. Oare marea din corpul ei, o fi cea la care mă gândesc eu?
"Mlădie-i ca un spic de grâu"- sărăcuţa, e cam slăbuţă.
"Cu şorţul negru prins la brâu"- asta nu mă interesează prea tare, dacă trăia în ziua de azi, ar fii zis mulţi că-i emo, dacă îi place negru, dar treaba ei, d-abia nu-i acuzată că ţine cu vreun partid anume.
Asta aş vrea eu să aflu mai mult:
"Eu când o văd, îngălbenesc
Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc"- de ce îngălbeneşte, de ce nu se înverzeşte? Şi boala, e contagioasă?
"Iar când vin alţii de-o peţesc
Vin popi de mă dezleagă."- sincer, daca as fi fost în locul lui, l-aş fi chemat pe chichi cean, nu popii, sau i-o fi confundat cu Batman.
"La vorba-n drum, trei ceasuri trec.
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cat e zarea."- ori n-are curaj, ori ea îl ameţeşte, ori vorbesc degeaba 3 ore si observ că el cam rămâne cu ochii in soare.
"Să zică lumea cate-o vrea,
Mi-e dragă mie şi-i a mea.
Decât să mă despart de ea
Mai bine-aprind tot satul."- felicitări ca nu se ia după lumea, dar bine că nu locuiesc în acelaşi sat cu piromanul, că mă şi vedeam ca Anna Lesko, arzând în flăcări.

Numai una


Amintire

Nu-s în depresie. După cum spun şi cercetătorii (ăia britanici, da), "dacă faci sport nu eşti depresiv" şi eu m-am născut alergând şi făcând sport, doar că acum 2 ani, deşi eram plecată în "Congo", la huiduit de maimuţe, am aflat o veste care m-a făcut să plâng.

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Seminormal

Reintrăm în seminormal, incă 2 zile şi apoi 2 libere. Aşadar vineri, prima mea zi liberă, EA, băiete, ne vedem în parcare. Seminormal, pentru că ne împărţim ăştia o mână de oameni, deci o să comunic prin scrisori cu a mea colegă, dar şi când o să intrăm în normalul ăla adevărat şi o să fim iar amândouă. Nu prea inţelegeţi voi de ce, dar vă explic eu: v-ati jucat vreodată coarda cu un prelungitor electric nou la serviciu? Dar tenis de câmp având pe post de palete 2 tigăi de clătite? Apropo, de ce se spune căţei de usturoi? De ce nu pisoi, sau pisoii sunt la ceapă? Ăăă? Poate am să aflu vreodata răspunsurile la întrebările mele.
Asta e cu dedicaţie, pentru cine vroia si originalul :), nu doar copia, adica je, moi :P

Irina Loghin - De ce n'ai vrut mama mea

marți, 4 august 2009

Intrebari si...niste "chestii"

Am multe de povestit, am multe îintrebări, dar din lipsa timpului nu am mai putut să vă ţin la curent. De ce nu la gaze, habar n-am, dar curentul nu o să fie nici de 380 V, nici de 220. Cocalara şi piţiponcul au renunţat, nu mai vin. Chiar si Dolănescu a renunţat şi n-am apucat să-l întreb ce vopsea folosea pentru podoaba capilară, dar am constatat cu stupoare că mă cunoaştea. Fi-mi-ar neamurile să-mi fie (sor ţi-am zis vreodată că am să te strâng de gât?:P). Aşa ca la "palat", spiriduşii reginei tot ţin şedinţe dimineaţa, dar nu mai sunt aşa amuzante. Am colegă, am mai multe, dar am colega pe sectorul meu si asta nu e chiar bine, e foarte bine şi râd mult mai mult decât inainte. Pentru băştinaşi, încet, încet cred că refacem trupa aia veche a celor ce bântuiau la han, d-alu' Fritz e, de la Ene miliţianul e, mai lipsesc copiii lui Ţâşti, nepoţii lu' Dinţi şi poate cu timpul apare si de la MM si MI cineva. Am mai avut o colegă, prentu o zi, seara mi-a facut un compliment "munca e pentru tractoare" şi a doua zi nu a mai venit, dar am aflat ca trebuie sa dai la calcaie cu crema antirid. De ce? Nu ştiu, probabil sa ramana tinere. Şeful cel mare e acum coleg direct cu noi şi a realizat şi el ca fizicul nu are nicio legatură cu forţa, nu ştie de cichi cean, dar după ce m-a intrebat de vreo 3 ori cum mă cheamă, m-a strigat tot aiurea "bravo Nicoleta", eu i-am mulţumit, dacă a vorbit cu mine, dar i-am zis ca Nicoleta nu se intituleaza nici macar o voce de a mea. Acum a renunţat, mă strigă frumoaso sau iubita, dar eu tot nu-i raspund, că mi-e teamă ca apoi si-o ia in cap si mă strigă frumoaso ca nenea ăsta. Cert e ca facem un duet formidabil, o sa scoatem si un album, eu cânt într-un capat, el in celălalt.Încă mai primesc bileţele de la "cretinii" mei si desene de la altii, iar printre lumea buna din judet, aici i-a masa si mister Calota (bine ca tata ia porc pana in Craciun, ca are timp sa se ingrase pana atunci) şi peste 2 saptamani iar vin motociclistii la intrunire, atunci sa vezi ce rad. Toate femeile au în gură cuvântul ala magic, inclusiv femeile trecute de 50 de ani. Oare barbatii de ce nu zic "desface-s-ar pi#&@"? Poate diseară am sa pun şi niste poze, unele cu luna, a fost minuantă serile astea şi altele cu ceva amuzant. Până una alta, v-am pupat, tot selectiv şi poate stiti voi de ce "să nu facem bisericuţe", poate că eu vreau sa fac baruri sau bodegi.
P.S- n-am mai scris cu diacritice, ca nu am timp, scuze si daca am vreo greseala gramaticala.

vineri, 31 iulie 2009

O altă aniversare

Este deja in azi, ca e trecut de 00, aşadar La Mulţi Ani MĂTO!!! Şi fiindcă şi domnul e născut in aceeaşi zi, poftim o melodie :) şi La Multi Ani şi lui bineînţeles:

Secunda.... - Mircea Baniciu

D-ale mele

Am revenit parţial, v-aţi prins cred, dar încet, încet revin la normal. Ce am uitat să va spun ieri, că eu dacă merg cu scârbă la un serviciu (subliniat, îngroşat, dar faceţi-o voi, ca mie îmi e silă), mai bine nu mai merg. Asta ca să ştiţi de ce mă distrez eu zilnic. Cel mai important lucru e ca fiecare zi începe cu o şedinţă.
Ora 10, apărem unul câte unul, sau două câte două şi de mână, ca la grădiniţă (deşi ai peste 40 de ani), trecem peste, dar cum s-o întâmpla că cei sosiţi mai târziu îi întreaba pe cei ce erau acolo: "aţi venit?. Nu, n-am venit, nu suntem noi, sunt alţii. Plca, dacă mă vezi de ce mă întrebi asta?
Şi acum marea surpiză, şedinţă. Da, de necrezut, dar noi in fiecare zi facem şedinţă. Ne distrăm (eu, 2 femei si un baiat), restul se enervează. Vine unul ne aduce cafeaua şi apoi incep dezbaterile la fel ca in parlament, adica unul doarme şi nu-i pasă, noi ne amuzăm, restul se enervează. Ia cuvântul şeful, n-apucă să spună o propozitie (sunt rea acum, apuca sa zica câte o frază câteodată, dar rar), ca intervine Dolănescu şi vorbeşte vreo 5 minute. Mai zice vreunul câte ceva, iar Dolănescu şi tot aşa. Avantaj: noi că ne amuzăm. O ţinem tot aşa până la 11-11:10, când realizează lumea, că vine clientul şi noi nu am făcut nimic. Atunci e râsul mai mare, nu ştie cine pe ce să pună mâna şi ce să facă. Tot haosul (râsul e nelipsit) ăsta durează până pe la vreo 2 jumate, apoi relache până pe la 17, apoi iar agitaţie.
Între timp mai îmi vorbeşte câte unul/a cu dvs şi eu îi zic să-mi spună pe nume (greu cu numele la inceput până ne obişnuim), până aici totul e frumos, dar de ce or avea toţi aceeaşi replică la aflarea numelui: "oo Nadia Comăneci". Nu bă, nu sunt Comăneci, ca dacă eram, nu mai vorbeam cu tine acum, poate ca mâncam gogşi în Congo sau Burkinafasso", că mă întreb, dacă ai ştii că celălalt prenume e nume de judeţ şi municipiu, cum ai reacţiona?

joi, 30 iulie 2009

Pentru nimeni,

alias Bibi. Nu e varianta originală, dar e fără număr, fără serie.

şi asta cu mulţumiri din suflet :P.

Trăiesc

Pe fugă am să vă spun că am devenit o pasăre de noapte. Lucrez în buncăr, deşi nu pare, cauti semnalul la telefon şi cu lupa şi tot nu îl găseşti, de fapt chiar şi telefonul îl caută " căutare reţea, căutare semnal". Cred că am să le propun colegilor să-l angajăm pe Colombo sau pe Poirot, poate-l găsesc ei. Artificiile le-am zărit din spate, pentru că am fost "ameninţată" că dacă am să fiu în faţă, la vedere o să apar pe youtube şi n-am vrut să mă risc (pentru ameninţarea asta or să plătească ei :P), oricum băştinaşii le-au văzut mult mai bine. Avantaj să locuieşti şi aici la mine, vezi Ploieşti-ul ca în palma, vezi până la Crângu' lu' Bot (de ce nu i-o zice Crângu' lu' cot, sau genunchi, ureche, limbă, etc?), vezi foarte multe şi dacă nu mai vrei să vezi, închizi ochii. Piţi 2 e d-aci, din ţarina mea, că m-am şi speriat când m-a bătut pe umăr să mă întrebe asta. Ce am constatat cu stupoare?! Că îi cântam cântecele acum 12, clar trebuie să renunţ la obiceiul de a cânta copiilor, că poate nu se mai înmulţesc piţipoancele (nu vreu sa scriu cu tz). Oricum în fiecare zi descopăr că mai apare căte un fost copil din viaţa mea, poate facem o grădiniţă. Lucrez cu Ion Dolănescu, bine că nu e MJ (deşi vârsta e aceeaşi), că îl apuca naibii vreo pandalie şi dansa Moonwalk p-acolo, el e mai special: între 2 linguri şi o furculiţă, bagă şi vreo 7 cuvinte în italiană şi "păi eu la cât am umblat, am uitat faching să vorbesc româna". Concluzia, să fii piţiponc, trebuie să ai în sânge. Las', ca nici cu româna altora nu mi-e rusine, am învăţat de la o lady, că verbul trebuie, nu e tată impersonal, cum ştiam eu, a devenit "trebuiesc, trebuim, trebuiţi", cred că le lipseşte ceva, de nu îi zgârâie pe creier când vorbesc. Am observat că e un nou virus, e epidemie deja, toată lumea suferă de şefie (sunt vaccinată, staţi liniştiţi). Am fost la o jumatate de pas sa înjur cu "îmi bag", dar m-am oprit la timp şi n-am mai introdus nimic, am scos.
Să nu uit: ieri mi-am vândut încălţămintea, îniţial a fost un împrumut pentru câteva ore. Trebuie sa am grija azi, cine ştie ce obiect vestimentar mai îmi vând :).
Acum o întrebare (normală de data asta): cât de tâmpit să fi incât să mergi la o terasă şi să comanzi ceva de mâncare pentru a-i trimite cuiva care lucrează la bucătărie? (na, că te-am făcut de râs)

marți, 28 iulie 2009

Revin

Câteva zile, din motive obiective, am să dispar de pe blog, de pe mess, din multe locuri. În caz că se va preocupa cineva. Oricum am să revin cu multe "chestii" (asta ca să fiu în trend). Am să vă spun o grămadă despre întrunirea gen alcoolici anonimi şi cum ăia negrii nu vor să mă lase la ăia albi, cum te găseşte lumea acolo unde te aştepţi mai puţin, cum am crezut că se deşiră noua piţi (da,s-au înmulţit), cum dacă ceri o informaţie unui gospodar la Valea Doftanei se dă cu furtunul cu apă la tine, am multe de povestit şi or să se mai adune. Or să fie artificii, in caz că eu pot face poze fără a mă expune (şi acum nu e vorba de risc, doar că vreau ca suspansul sş dureze mai mult).
Apropo, prima piţi din anumite puncte de vedere e ca mine, doar că e cretină şi data trecuta a venit cu sutien cu 3 numere mai mari, în care cred că introdusese mii de suluri de hârtie higienică şi mai avea si maieu cu spatele gol.
Aşa că vă pup, ştiţi voi, doar pe unele :), că nu se ştie cine citeşte pe aici.

PUFF DADDY-I'll be missing you

luni, 27 iulie 2009

Prejudecăţi

El1:-dar stiti, el cu părul lung aşa, nu prea dă bine
El2- nu mă tund
Ea:- alţii sunt tatuaţi
El3:-dar ce are?
Ea2:-adevărul e ca e prins in coadă
El1:- ştiţi mă refeream ...ăăă...
Ea3 căntând "lume, lume soro lume...."
Ei:- iar cântă asta mică
El2:- exact :)
Un grup:- ascultaţi refrenul

Florian Pittis - Vinovatii fara vina