Dacă s-ar face un top al rușinii, în funcție de curățenia anumitor spații, prin care ne deplasăm, aș vota cu toată inima, pentru ca primul loc să fie ocupat de către birourile/separeele oficiului poștal din centrul Ploieștiului.
Nici în haltele uitate de lume n-am văzut așa ceva. Și credeți-mă, studiez de ceva vreme, fenomenul.
Și nu, nu mă refer la geamurile alea, care sunt între clienți si angajați, nici măcar la mozaicul de pe jos sau ușile de pe vremea lui Tutankamon.Nici la boxa plină de var de la ultima aranjare. Nici măcar la păianjenii de prin colțuri. Nici la mobilierul numai bun, în caz de bombardament. Nici măcar la imprimantele alea, de scot o foaie la mii de ani lumină. Nu, ci mă refer la calculatoarele alea pline de praf (nu știu cât se-nțelege din poză), la tastaturile, pe care dacă le privești bine, îți dai seama ce cuvinte au fost scrise mai mult, în ziua respectivă.
Știu, am mai zis-o printr-o postare, de-acum câteva veacuri, că până la femeia de serviciu, depinde de noi. Am văzut căni de cafele uscate de secole, prin anumite birouri, coșuri îndesate și supraîndesate, dar praful aliniat așa, pe nicăieri. Nici măcar în birourile de șantier.
Oare cât o dura să treci cu mâna-n care ai o cârpă, peste monitor, unitate, imprimantă și ce te mai înconjoară în circa un metru pătrat?!?!
2 comentarii:
Ehehehe... Imi aduce aminte de "tinerete" . Imi spuneau colegele ca nu sunt normal . La doua zile, curatam totul in jur cu alcool industrial (multifunctionala, pc , laptop, birou, rafturi, etc.) .
Si asta cu toate ca , printre altele, aveam in subordine echipa care se ocupa de curatenie prin unele birouri .
@ HB-femeile.Unele.
Trimiteți un comentariu