Să fie clar de la început că n-am nimic cu nimeni, căruia îi place. Doar că
mie nu.
Și nici nu mi-a plăcut vreodată, de când eram copil. Fusei o dată, pe când lucram într-o numită firmă și mă dusei de gura secretarei, a directorului și-a patroanei. Rezultatul: îmi crescu lehamitea.
Mai fusei o dată, pe post e suflător de cântece, pentru lăutărese și lăutari.
Iar îmi crescu lehamitea.
Și-o să râdeți, sau poate nu, dar tot ele, femeile, îmi creează starea asta.
Asistai serile trecute la o discuție a unor doamne, legate de acest eveniment, despre alte doamne. Ce credeți? Da, îmi crescu lehamitea. Știți de ce? Tot din același motiv, pentru care îmi crește și-n ziua aia: pentru că, contrar (virgula nu-i pusă pentru a evita cacofonia) a ceea ce reprezintă ziua de 8 Martie, multe femei nu reușesc să rămână femei.
Da, or să fie unii, care-or să spună că și pe vremea bunicii se chefuiau femeile. Mie-mi spuneți? Pff, dac-ar mai fi mamaie, v-ar spune ea de Iordănit, de chefuri de muieri și multe altele, la fel cum îmi spunea și mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu