Acum, că vă introdusei în lumea asta macabră, vă spun că:
1.pozele astea le mai făcusem cândva, dar mi-a fost
2. nu se satură unii de avere şi şi-o extind de acum, pentru lumea cealaltă:
4. am auzit una ieri, de am râs singură aproape tot drumul. Ştiu că pentru asta am să sfârşesc in cazanul ăl mai mare, dar nu mă pot abţine. "Nu, la noi aici umblă o vorbă -morţii cu morţii, vii cu vii-, nu suntem precum cei de la munte sau de la câmpie. S-a dus, de ce m-ar mai interesa, dar mulţi uităm că măcar pentru casa aia, pe care ne-au lăsat-o sau pentru pământul, pe care l-am vândut, ar trebui să ne amintim de ei" zise un popă (poţi să citeşti preot, că nu mă supăr) şi eu nu mă putui abţine din râs, când văzui cum pică feţele una câte una.
6 comentarii:
Eu de cate ori merg la Viisoara, fac "pacate". Bomban. Acolo nu s-a respectat nici o distanta. Aproape ca trebuie sa te urci pe "bordurile" lor ca sa poti aprinde o lumanare. Ultima oara nu stiu cum am reusit ca mi-a intrat un betisor de la o coaroana in picior. Imi pare rau ca nu am intalnit niciodata unii dintre cei care au facut asa ceva, ca nu m-as putea abtine sa nu zic ceva! Ar mai fi multe de spus! Dar .....
uf, eu nu stiam sambata de ce am intalnit atatea femei care veneau cu coliva. M-a lamurit Nicusor ca a fost sambata mortilor, una din cele mai multe de peste an.
Eu n-am facut decat sa aprind o lumanare pentru bunica, desi avusesem de gand sa ma ocup de mormant, numai sa nu-i puna piatra deasupra.
Mormintele alea labartate din imagine macar au doar pamant deasupra, nu le-au trantit si lespezi din alea macabre.
@mihaeladr- Eeee,de pacate nu vorbesc, dar stai sa iti explic cum e cu poza.Cel din stanga e facut de acum 20 de ani,chiar maine se fac,intre el si celelate era o distanta normala, ca mai peste tot.Acum cateva saptamani,intr-o zi d-asta de-a mea, ajung la altul,p-ala nu l-am mai postat aici,si in fata lui, pe canapea zeci de scule, pe aleea cu flori un sac de ciment inceput, o Dacie parcata in apropiere.Recunosc Dacia, stiam ca locul proprietarie e langa cel din poza si zic "las' ca vorbesc,cand ajung acolo,sa termin aici intai".Iau frumos sacul,il mut din flori, scot tot ce nu apartinea "proprietarilor" de la locul respectiv si aud "dar cine ti-a permis sa pui mana pe astea?". Poftim?!?!? I-am spus domnului muncitor ca bunul meu simt mi-a permis.Traversez cimitirul si jung si la cel din poza:vad cofragul facut cum a rezultat in poza si o intreb pe doamna proprietara: "ma scuzati, dar dvs veniti aici doar sa va uitati sau mai faceti si altceva?"(referindu-ma la diferite obiceiuri). Nu conteaza raspunsul,conteaza ca dupa ce au terminat,m-am dus sa jumul ce a ramas din flori,sa strang cimentul de pe mormantul din stanga si sa masor urmele pantofilor muncitorului.Nesimtitilor n-ai ce le cere.
mihaeladm- nu trebuie sa faci ceva,cand ti se cere,ci cand simti.Pai,da,au pamant,ca mie-mi place sa racai in pamant,dar sincer,decat plin de buruieni,mai bine cu palci d-alea deasupra,ca pe mine ma ia cu dureri la fiecare sfarsit de saptamana.
Unii si-au inchis mormantul in sticla, sa vezi acolo desfasurare de forte... Inauntru au scaune, masa, covoare...
@madM-e aoleeeuuu,asta mi-aminteste de cavouri.Pfaaaii,cand eram mica imi petreceam mult timp in cimitir cu MIRC.N-aveam alti ascultatori pentru oracaielile noastre,eu la acordeon si voce si el muzicuta si voce (nu iti imagina,ca nu e bine).Si luam la purificat cimitirul,daca tot ne ascultau cei de acolo,fara voia lor,era un cavou inclusiv cu tv pe o masuta.Nu l-am vazut niciodata functionand,nici n-avea cum,ca nu era curent electric in cimitir pe atunci,dar ni se parea sinistru.Cat era el de ingrijit si cu fotolii in interior,tv-ul ala ne facea sa il consideram sinnistru.
Nu pot să înțeleg treburile astea. Pe lângă faptul că sunt groaznic de sinistre... la ce ajută televizorul ăla? Sau alta... un pom de Crăciun? (era la mormântul unei fetițe, lângă o grămadă de jucării, mobilier și diverse chestii) Și acum mă trec fiori :|
Trimiteți un comentariu