"Nu spune niciodată nu ...

Din principiu, poate că ar trebui să răspund cu mult mai multe răspunsuri, dar acum vreo 3 ani, m-am convins că niciodată să nu spui niciodată.
Aşadar, după ce am citit principiile ei, mă gândii serios, dacă am, şi:
Nu garnatez că din principiu, n-aş fi capabilă să omor pe cineva, nu, din contră, în anumite situaţii aş face-o fără frică.
Nu garnatez că am să îmi ţin gura, în anumite momente.
Nu bag mâna în foc, că n-am să ajung la 100 de kg, cunosc femei, ce au fost la fel de slabe ca şi mine şi acum au 85 sau chiar 100 de kg.
Nu pot spune că nu am să mă mai  ataşez de oameni (oamnei nu înseamnă bărbaţi), dar cu siguranţa nu am încredere, decât în maxim 10.
Nu pot spune nu, dar sigur nu am să fac ca în banc şi sigur nicodată n-am să umblu, în pachetele destinate altora. Maşinica din imagine îmi face mai mereu cu ochiul şi mă îmbie să mă joc cu ea, dar nu-i a mea, e cadoul ei pentru altcineva şi-i garată doar la mine, de la Crăciun.
Merg pe principiul, nu postez pe nicăieri filme sau alte materiale cu amicii în ipostaze nebuneşti (pt unii, normale pt alţii), dar nici ei cu mine.
...şi fii mereu aceiaşi, tu."


Şi tot de la Cris Mary primire. Umblai pe la fântâna gândirii, dar la izvor n-am ajuns, aşa că m-am gândit la ceva, din aceiaşi zi ca cea de azi. Cum în primul an n-a fost, am găsit în cel de al doilea, normal o dilemă. Asta pentru că tot spuneam zilele astea, că ar trebui, ca să iasă din tipare, să se organizeze şi nopţile oraşelor/ comunelor.