La iarbă verde şi muzică se cere

Sâmbătă

şi Duminică, am dormit aici (am încercat, de fapt, că am citit şi la somn, m-am întors tot în casă, că venea ploaia).

După ce Vineri noaptea, am adormit pe la ora 1 şi ceva , pe la trei şi ceva, m-am trezit în nişte chiuituri, de am crezut că şi-au dat întâlnire toate ielele din lume, undeva la colţul streaşinei mele.După ce am dezlegat misterul (fug oamenii de la oraşe), am închis fereastra, am murmurat ceva, în gând şi-am înercat să adorm.
Dimineaţa, la 5:20, când am deschis fereastra, chiuiturile încă se auzeau.
Duminică MMS îmi spunea, că vroia să-i sperie, mai ales în timp, ce dansau sârbe.
De fapt, adevărul e că, nu din cauza ploii şi a vântului, n-am adormit acolo (o oră cât am stat adormeam şi mă şi trezeam), ci pentru că pe fundal, auzeam ceva combinat între radio Zu şi Gabi Luncă.
Iarba verde pentru unii e iarba de acasă pentru alţii, precum relaxarea unora e haosul altora.