S-au schimbat multe, foarte multe, dar regret doar că nu mai simt ce simţeam atunci.
Să joc până ajunge primul la 10, să iau căzături multe pe pietre, să-mi fa poartă din pietre mari, să joc cupa între mine şi MIRC. Eu să fiu Steaua, el Dinamo, eu să-l bat la fotbal (în cele mai multe cazuri), el să mă faulteze, până îmi sângerau coatele şi genunchii (la propriu, dar tot nu mă lăsam, ajungem prima la 10).
Zilele trecute, MIRC spunea "de ce nu fac ăştia tribune, pentru familişti (dezbatem şi treaba cu familiştii altădată), să mergi să spui "sunt familist, sunt paşnic, vreau doar să văd un meci, nu fac galerie, nu bat pe nimeni".
De câteva ori a trebuit să stau în galeria Petrolului, dar ţineam cu Steaua. Era amuzant, dar şi palpitant. Cândva. Acum, nici nu-mi vine să mă mai uit la meci.
6 comentarii:
Io tineam cu Steaua si stateam in galeria lui Dinamo! Aveam si o insigna pe care a trebuit sa o scot, desi atunci suporterii nu erau chiar ca azi!!!
Noi nu mai avem fotbal, avem doar scanaluri. Ma intreb, care ar fi motivul? Sau poate totul sta in educatie? Nu stiu. Dar acest lucru uneori doare.
Phiuu, greu ..greu..amintiri frumoase!
Asa este, a disparut frumusetea sportului. Acum totul duce spre fanatism si huliganism...
@mihaeladr- nu erau,dar tot era palpitant.
@Free Seo Design- merci de popas.Nu red ca sta neaparat in educatie, ci- spate sunt banii.
@Cris Mary- noi inca inercam,ca amintirile sa le transformam in prezent,dar fotbalul l-am manat pentru Sambata.
@Lillee- oare de ce?Oare d eunde a plecat?Tot de la ei,cred eu.
Normal ca de la ei, manipularea in masa prinde cote extrem de mari. Asta au vrut, asta au.
Trimiteți un comentariu