Berzele

S-au întors berzele. S-au întors de ceva vreme.
În acelaşi loc, unde au fost şi anul trecut.
Îmi plac berzele şi nici nu mă sperie, ca-n banc. (îmi plac toate păsările).
Anul trecut, am auzit o replică asemănătoar, celorlalte, pe care le aud şi primăvara, ând apare primul fir de iarbă şi toamna, când devine totul colorat,  am auzit "ahhh, am văzut încă o dată berzele, sunt fericit".
Ahhh, câte se ascund în spatele aestor cuvinte, pe care le aud de zeci de ani.
Dar de câte ori văd berzele, mi-aduc aminte de două întâmplări..
Veneau berzele mereu lângă Casa Socolescu, într-un dud. Erau pe traseul nostru spre raţie (ulei, pâine). Sincer, drumul corect nu era pe acolo, dar aşa o luam noi, prin grădini (pe vremea aia aparţinând C.A.P-ului, apoi cu popas la cizmărie şi mirosit de prenandez, alt popas la vulcanizare, o mică trecere pe la familia, ce prepara sifoane, apoi alt popas la familia ce pregătea gogoşi şi citronadă. Aşa erau, la rând, cizmărie, vulcanizare, sifonărie, gogoşărie, acum nu mai e nimic, doar amintiri. Şi urmau berzele. Cântam (oricum tot drumul eram mai ceva decât corul Madrigal la număr interpretând Răpirea din Serai, Ineluş cu piatră albastră, Florăresele şi alte hituri din vremea aia), le strigam, ne visam Nils pe barză, nu pe gâscă, eram fericiţi. După primirea raţiei, traseul era aelaşi, dar cu opriri mai lungi şi poate, câteodată cu mersul la cofetărie sau la Lapte, pentru a procura îngheţata. Cert e că mereu ne aşteptau berzele.
Mulţi ani după '89, berzele au revenit. Noi, nu mai luam pe raţie, dar mergeam să vedem berzele. Încet, încet au dispărut toate, cizmăria, gogoşeria, sifonăria, vulcanizarea, dar n-au dispărut berzele. Până într-un an, când un nene le-a tăiat special dudul. Au zburat berzele, s-au dus, după două zile, omului i-a ars una dintre case. Nu locuia nimeni acolo, dar nu i-a mai rămas mare lucru.
Aveam un coleg la grădiniţă şi în clasele primare. Un băiat făcut spre bătrâneţe, de către parinţii lui, mama lui ne spunea mereu povestea fratelui său. Îi plăceau caii, era jocheu la Hipodrom, într-o zi a murit. Timp de trei zile o barză nu s-a mişcat de la căpătâiul lui. Cândva el o bandajase şi o cortosie, după ce a găsit-o lovită.