"Daca merita acest nume/ Ce frumos e omul"

Azi, ca de altfel toate zilele, ce trecura, mi-am petrecut timpul mai mult afara, spre bucuria  ghioarlei, ce inca nu stie ce menire are.
Ca m-a tras de par ca niciodata, ca mi-a furat ustensilele si a fugit cu ele, ca mi-a furat incaltarile, in momentul, in care am fost nevoita sa ma descalt de una dintre ele, ca facea sarituri, de parca era rasa de pur sange arab, nu rasa de caine, ca a fentat-o pe mama si a ajuns in partea cu flori, ca a daramat, ce tocmai asezasem, tot il iubesc si chiar, de nu as simti-o, tot nu as putea sa fac, ce au facut altii.
Nici macar nu stiu cum sa incep, dar sper ca oamenii aia sa aibe pe putin aceiasi soarta.
N-am iubit pisicile mult timp, din cauza, ca-n copilarie, o pisica i-a distrus mamaiei o perdea facuta de propriile ei maini, dar tot nu le-am facut vreodata ceva. Am indragit intotdeauna cainii mai mult decat matele si cateodata, inca mai descopar urmele cimitirului, ce a luat fiinta, datorita oamenilor. Pe toti, care au sfarsit in curtea mea, i-am ingropat cu proriile maini (si da, recunosc, tot in copilarie, le aprindeam si lumanri si le faceam si cruci).Si-au fost cativa: Cala, Tambur, Taz, plus altii nebotezati.

Cruzimea si prostia asta a oamenilor le-am intalnit de mult, de cand MIRC il avea pe Tarzan si-ntro zi, dupa ce il cautasem aproape o noapte intreaga, a aparut schiop si plin de sange, il impuscase un vecin, special, nu din greseala. Dar nu s-a lasat doborat Tarzan, mergea cu noi la vanatoare si era chiar catelusul schiop, din poezie, numai ca pe el il schiopase omul matur si ganditor, nu un copil fara minte.
Tot in perioada aia am auzit de laturi (sbilciuri, cum le spuneau ei) si vedeam mereu vulpi prinse in ele, sau iepuri su cateodata caini, dar pana azi, cand mi-a spus tata, n-am crezut ca oamenii inca mai practica asta in scopurile acelea sau chiar mai rau.
Ceea ce au facut doi oameni, "destepti, cu scoala", nici prea tineri, dar nici prea batrani, ci pe la 55 de ani, e peste puterile mele de intelegere. Ca s-au si laudat apoi, e mult mai presus, de inteles, oricat as incerca.
Intr-o zi oarecare, unul dintre ei puse un sbilci special, pentru a prinde un caine si cand l-a gasit, l-a lasat in continuare acolo, pe parcursul unei nopti. A doua zi si-a anuntat amicul spunandu-i "am un pacient" si ce a urmat, nu cred ca se poate intampla, decat daca ai probleme de comportament. Cainele a fost luat de acolo, a fost chinuit, s-a incalzit pacura, s-a turnat peste el, i s-a legat de coada si un vas, in care a fost pusa pacura si apoi a fost lasat pe strada. Cum au fost descoperiti? Stapanul cainelui a plecat dupa urma de pacura.
Sadic, nu? Credeti ca asta-i tot? Nu.
TAMPITII intr-o alta zi au prins un alt caine, in acelasi mod, de data asta a fost un caine ciobanesc.Au si spus ca le era un pic frica de el. Au analizat terenul si dupa ce au realizat, ca nu pot fi bazuti de ciobani, au turnat benzina pe caine si i-au dat foc. Socant, nu? De cand mi-a spus tata, inca nu-mi revin. Si, poate pentru ca li s-o fi parut putin, au stat si au privit cum arde si apoi l-au aruncat intre salcami, amuzandu-se pe seama ciobanilor, ce-l cautau.
Poate ca am eu ceva, desi sunt sigura ca nu, dar astia mai pot fi numiti oameni? Eu sper sa treaca prin aceleasi chinuri.