Rabdare si spor la numarat

Studiat, calculat, recalculat, cel mai apropiat loc, in care poti merge pentru o scintigrama e Brasovul. Acum, singurul mijloc de transport, care te poate duce e trenul, si nu orice tren, ci personalul, doar cu el ajungi la ora stabilita. Ce-i drept cu vreo ora mai devreme, dar nu-i bai, decat sa iei rapidul, sa ajungi cu o ora mai tarziu, e bine asa, trei ore cu trenul nu-s o nenorocire, mai ales, ca-i si noapte. Bunn, dupa alea doua ore de zvarcolire, trezit la ora 3, luat persoana, ce avea nevoie de medicina nucleara  si purces spre gara. D-aici trebuia sa-mi dau seama, ca e ceva in neregula, dar mi-era asa de somn. Nu stiu ce s-a intamplat, intre Ploiesti Sud si Ploiesti Vest, dar trenul a avut deja intarziere 10 minute. Cateva minute, doar n-oi muri, poate a vrut vreo oaie sa traverseze, poate un pescarus i-a taiat calea, las' ca trece. Semnele de intrebare mi le-am pus, dupa ce in Comarnic am stat 40 de minute si de aici a inceput dicstractia, trenul mai mult a stat, decat a mers si-am crezut, ca din cauza, ca-i personal, deja la un moment dat, ma asteptam sa stam, sa lasam sa treaca si rapidul ala, ce ne putea duce cu o ora mai tarziu. Prin Predeal, cand m-a luat frigul, deja ma gandeam ca trebuia sa-mi iau o bluza mult mai groasa, nu doar bluza de treling, cand am vazut si ceata, deja ma gandeam cu jind, la sulul de mohair si andrelele, pe care le vazusem in urma cu niste ore, undeva pe un scaun. Era indicat sa le am la mine, terminam de facut o plapuma, nu doar o bluza. Important e ca, dupa multe ore de stationat cu trenul (da, mai mult am stat, decat am mers)  la 8:56 eram in Brasov, unde inca am crezut si sperat, ca doar faptul ca a fost un tren personal, l-a facut asa de fraier in fata celorlalte, asa ca spre intoarcere am apelat la accelerat. Numai ca fraierul de dimineata a fost mult mai iute, decat asta de dupa amiaza. Trecem peste faptul ca am mai intrebat-o o data, sa fiu sigura, pe doamna de la Informatii, ce molfaia linistita un mar, de nu a inteles indrumarile nici baiatul din fata mea, la cat pleaca suieratorul si spre surpriza mea, imi zise de unul la 15:50 si nu 16:40, cum zise colega dansei, mai devreme (mai bine plecam cu ala) si ajungem alergand pe ultimii 13 metri, direct pe peron. Asa credeam atunci, ca-s ultimii 13 metri, numai ca la ora 15:50 am auzit: trenul accelerat 1746 are intarziere 20 de minute, si-apoi a tinut-o tot asa, cateva minute, cateva minute, pana cand la ora 16:59, trenul accelerat in sfarsit soseste, dar surpriza, nu el va pleca primul, ci trenul accelerat Brasov- Galati. Credeti ca asta a fost tot? Nu, de aici incepe adevarata aventura, de-am crezut ca probabil mecanicul opreste atat de des, sa dea apa la cai, dar tot singura mi-am dat seama, ca trenul ala, nu era tras de cai, ci de melci. 32 de traverse sunt pe o distanta de 50 de metri (daca inca mai este asta distanta intre un stalp de energie electrica si celalalt). Atata viteza avea trenul, incat am avut timp sa le numar.
De ce mi-am amintit de asta? Pentru ca azi MI pleca cu MMS la Techirghiol. Ora 3:30 am, decolat spre gara, ora 8:30 "alo, ce faceti mai? Cum merge treaba? Noi suntem tot in gara"
Si cand ma gandesc ca vroiam sa decolez spre Sighisoara, dar cred ca tot spre Baragan imi indrept atentia, dupa  miile de minute intarziere tot ajunge trenul mai repede spre camp sau poate ma dau bine, pe langa sindacobenzinar si dintre cele 3 elicoptere, ce au trecut pana acum, poate-mi ofera si mie unul pentru o zi, cu tot cu pilot, ca drumul spre munte-i numai cu probleme, ba coada pe Dn, ba stationare pe calea ferata.