PA

Dracu' are impresia ca-s pesimista, din cauza unei glume.
Fratele mai mare are impresia, ca-s pesimista, din cauza blogului.
Ion, care m-a vazut doar o data in viata lui, are impresia ca-s pesimista, din cauza ca vreau ca Parazitii sa-mi cante, cand o fi sa fie, sa ma duc dincolo.
Ieri, cautand acte (apropo, daca va cere vreo diploma pe undeva-n original, n-o dati, se obtine foarte greu un duplicat), am dat peste niste amintiri. De fapt, peste niste oracole (in traducere pentru cine nu le-a apucat, asemanatoare unei lepse d-astea, dar mult mai simpatice) si lasai cautatul, pentru revizuit. In afara faptului, ca mi-am amintit de oameni si tot felul de nazbatii, am citit si tot felul de intrebari si raspunsuri. Intrebari nebune (le consider acum), intrebari, ce nu-si aveau rostul (le consider tot acum), dar la care primeam raspunsuri. Raspunsuri ce sunau asa "Da, cred in fericire, dar prefer sa nu o definesc, pentru ca nu ma cunoscut-o asa cum trebuie, prefer sa las asta in seama unuia mai priceput decat mine, unuia cum esti tu", "si da si nu, dar mai bine ne spui tu". Aproape toate sunau la fel, si mi-am dat seama cum ca, daca eu sunt pesimista, nu-mi doresc sa intalnesc un optimist. Prefer sa consider in continuare ca "o zi in care nu am ras, e o zi pierduta si ca viata e rogvaiv".
Ce-as infiinta acum o asociatie a Pesimistilor Anonimi. Hello, sunt FJ13 si sunt PA, cum, de ce si cand am ajuns in starea asta, habar n-am, dar o stiu altii mai bine. Altii, care-mi spun mie ca "sunt plictisit.Rau"