Dormi?

Cred ca toata lumea stie de anecdota aia, scrisa de Mircea Crisan (p-aici, daca vrei sa asculti).

Dupa ce noaptea trecuta am dormit trei ore, dupa ce azi a trebuit sa fiu mai mult, decat zambareata, la prima oara (dupa multi ani, a fost prima data, cand am tot amanat alarma telefonului, pana cand am auzit "vine popa, uiecap" si ma trezii instantaneu), dupa 3 ore petrecute drept in inima cuptorului revenii acasa cu o pofta nebuna de mancare, de pat, racoare si somn.

Mancat, pat... dupa cinci minute de atipeala "scoala-te, e Mama Nonica...", "sa intre" zisei, dar mi se spuse ca-i la telefon. Rezolvat, dupa alte nici cinci minute simt o mana mangaietoare si aud "scoala-te, e ma'ta Vali, tot la telefon". Bunnn, scos si telefonul fix din circuit, azvarlit in pat, atipit, cand dintr-o data "treziti-va, vineeee popaaaa, e aici" (nu e nicio iluzie optica, trebuia sa vina la ora oarecare, dar a sosit la ora cealalta). Buunnn, trezit din nou, pleaca si dansul, scot perna din nou si trec la faptele marete. Nu cred ca au trecut mai mult de cinci minute, cand aud "esti acasa?". Excelent, nici nu-mi era somn, nici nu vroiam sa ma odihnesc, Doamne fereste.

Buuunnn, daca tot nu s-a putut, ia sa ma duc sa ajut fata la mutatul locuintei cu susul in jos, numai ca surpriza: "-cum o cheama pe matusa lui Petrick?

- aaa, habar n-am ca are matusi, d-apai cum le cheama" si dupa rasete trece la explicatii: " pe la 2 s-a trezit si m-a-ntrebat , dupa 15 minute, cand de-abia tipisem, s-a ridicat in pat si a intrebat iar, dupa alte minute, la fel si uite asa am tinut-o pana dimineata, asa ca-s atat de obosita, incat nu mai mutam nimic"

Costica, dormi? C-am dormi si noi, dar nu se poate.