marți, 15 iunie 2010

Amintiri si atat

Sunt 25 de ani, de cand niste veri au venit in vizita la tataie si mamaie si la un moment dat le-au spus: "mai, tataie am venit, ca ne ducem la Ploiesti la spectacol, ne lasi s-o luam si p-asta mica?". Nu i-a lasat, a zis ca "e prea mica pentru multimea aia de oameni, care o sa fie pe stadion, nu-i ca la teatru sau la circ. De data asta nu o las, nu-i nici tac'su acasa, sa hotarasca el", sa-mi treaca supararea, mie mi-a zis "hai tataie cu mine sa luam laptele de la nenea ala, ca iti da si capsuni". Ei s-au dus, pe stadion, eu m-am dus, dar cu tataie, ne-a prins furtuna, m-am speriat rau si-atat tin minte ca am zis "hai, mai tataie, ca nu mai sunt suparata, bine ca nu m-ai lasat".
Eram prea mica, avea dreptate, pacat doar, ca a fost ultimul spectacol.
Multumesc copilului virtual, ca mi-a adus aminte.
Putintel mai tarziu: am gasit si-aici ceva, daca va intereseaza.

4 comentarii:

Unknown spunea...

Aseara, neputand sa dorm de caldura... am depanat si eu in minte niste amintiri similare :)

Camelia Bucur spunea...

:P asta ascultam eu ieri la munca. se munceste super mega pe ea:P

WildChild spunea...

Ei..eu nici nu traiam pe vremea aia :)

Virtualkid spunea...

Vezi cat de repede trece timpul?
Astazi putem sa vorbim despre Iron Maiden, la Cluj....