Amintiri si atat

Sunt 25 de ani, de cand niste veri au venit in vizita la tataie si mamaie si la un moment dat le-au spus: "mai, tataie am venit, ca ne ducem la Ploiesti la spectacol, ne lasi s-o luam si p-asta mica?". Nu i-a lasat, a zis ca "e prea mica pentru multimea aia de oameni, care o sa fie pe stadion, nu-i ca la teatru sau la circ. De data asta nu o las, nu-i nici tac'su acasa, sa hotarasca el", sa-mi treaca supararea, mie mi-a zis "hai tataie cu mine sa luam laptele de la nenea ala, ca iti da si capsuni". Ei s-au dus, pe stadion, eu m-am dus, dar cu tataie, ne-a prins furtuna, m-am speriat rau si-atat tin minte ca am zis "hai, mai tataie, ca nu mai sunt suparata, bine ca nu m-ai lasat".

Eram prea mica, avea dreptate, pacat doar, ca a fost ultimul spectacol.

Multumesc copilului virtual, ca mi-a adus aminte.

Putintel mai tarziu: am gasit si-aici ceva, daca va intereseaza.