Concluzii de om picat în tărtăcuţă

Am auzit o informaţie, într-o zi, la Radio Actualităţi, cum că simplul gest, de a lipi timbrele pe scrisori, cu limba, arde câteva calorii bune (na, din cauza înaintării în vârstă, am uitat câte, dar bănui că-i scris pe undeva, pe google) şi-am ajuns la o concluzie:
- chiar dacă ai 100 de kg, poţi înfuleca liniştit o shaorma sau orice altceva, de la "măncăruri rapide", nu ele-s vinovate, pentru faptul că-s mai multe persoane, peste limita de kg (în traducere grăsuţe, nu ca mine 3 la un leu), ci faptul că oamenii trimit scrisori virtuale, la care nu se solicită lingerea ecranului, înainte de a le expedia.
P.S- dacă aş lucra la Poşta Română, aşa aş face un slogan de promovare, oricum sunt atâtea probleme în instituţia respectivă.

Scrisoare către Moş Crăciun

"Moş Crăciune toţi îmi spun

Că eşti darnic şi eşti bun

Eu îţi scriu de mai-nainte

C-am fost un copil cuminte..."

Neaaa, că doar nu te-oi minţi acum. Crezi, că-i prea devreme să-ţi scriu? Aaa, dar poate tu nici n-ai ai să ajungi aici şi cu toate astea îţi scriu.

Ce-ţi cer? Păi, ce ai putea să-mi oferi? Nu, că nu pot eu să duc tot ce mi-ai putea oferi tu şi nici nu-mi doresc să salvez lumea, precum o fac fetele alea de la miss, dacă lumea nu vrea să se salveze, de ce aş mai încerca eu? Anul trecut ţi-am cerut 5, anul ăsta îţi cer 500, anul trecut erau kilograme, anul ăsta sunt grame, ce zici? Da, ştiu, n-o să poţi, nu mai am horn, dar măcar îmi cânţi ceva la chitară? Ce zici Moşule? Sper să nu mă dezamăgeşti, un alt moş, acum câţiva ani, printre zecile de maşinuţe, mi-a adus o păpuşă, i-am dat toate portocalele mele şi bananele verzi de pe şifonier, i-aş fi dat tot, am aflat apoi, că era MAI şi m-am speriat, am crezut, că cel adevărat a fost bolnav.

Ştii ce? Adevărul e, că-mi doresc să nu primesc mesaje stas, să primesc urări sincere, sa găsesc o melodie, pe care o caut de mult şi-ncă una, pe care o caută altcineva. Şi dacă-l vezi pe Moş Nicolae, zi-i să-mi aducă zăpadă, muuuultă zăpadă.

Răspuns deschis

...la o scrisoare deschisă.

Mai Mitică, am ales această cale, pentru că:

unu. şi tu ai ales calea asta.

doi. şi eu fac parte din comună, deci mi te-ai adresat şi mie.

Te-am plăcut în cele două campanii, la care ai participat, pentru că ai avut bun simţ, dar pentru faptul că tu acum ne-ai adresat o scrisoare, prin intermediul unei fiţuici (mă refer aici, la ceea ce am găsit în cutia poştală, că scrisori nu se mai trimit; cutia poştală a devenit un duşman al omului, doar facturi mai găzduieşte şi mai nou ziare de campanie), m-ai dezamăgit. 80 %, sau poate chiar mai mulţi, ştim că ceea ce ai spus acolo e adevărat. Apreciez faptul că nu ai spus şi celelalte mizerii, apreciez că încă ai păstrat din bun simţ, că nu ai devenit pupător încurător, în cealaltă campanie, că ai ştiut să pierzi demn, că nu ai vrut să ramâi consilier, doar pentru a lua nişte bani în plus, apreciez multe, dar nu îmi place fiţuica, prin care mi te-ai adresat. Ştiu, nu eşti tu de vină, nu tu ai făcut alegerea, ştiu că n-ai mai vrut să te implici în campania asta, precum nu ai vrut să spui altele. Nea Gheorghe din vale nu o şti, ce e cu ziarul ăla, dar pe mine m-ai dezamăgit. Prefer să citesc ziarul ăsta

, mă chinui de două zile să văd, dacă am înţeles bine, am dedus că-i o ofertă (nu mă întreba cum), dar nu mă las, în fiecare seară îl răsfoiesc, ce-i drept, am doar o foaie, dar eu o răsfoiesc.

Cu drag (încă) eu, aia mică a lu' tata.