Talmeş-balmeş

Ieri, a fost Mihail şi Gavriil şi-am fost "certată", că nu am scris depre asta. Păi, nu am scris despre nimic, ceea ce părea o zi calmă, în care-mi doream să mă calce un buldozer sau să mă întindă un capestan de la un trailer (asta-i de bine, îmi doream un masaj) s-a transformat într-o zi mai agitată, decât sticla de şampanie, înainte de a-şi lansa dopul, mai ceva decât racheta albă. Surprinzător, în toată agitaţia mea, am avut şi telefonul cu mine, drept urmare, de la ora 17 am fost la serviciu, dar nu-i bai, eu sărbătoresc azi Sfântul Castor (oare dacă aş fi avut un amic, ce se numea aşa mi-ar fi dat să mănânc vreun buştean, vreo mână de ierburi?!), pentru că şi aşa în ultimul timp, ajung unii, aici, în lumea mea, căutând Raiul, "cum arăţi in Rai", "cum să trăieşti în Rai", "cum faci să ajungi în Rai". Nu ştiu, chiar nu şi nici nu mă întreb asta, nu, întrebările mele existenţiale sunt cam aşa: de ce soarele cu dinţi e rău? Mai rău e să n-ai dinţi. De ce se spune "la drum de seară", de ce la drum de dimineaţă nu se poate? De ce trebuie să trânteşti coca pentru cozonac de masă, pentru a ieşi un cozonac bun? Cu ce a greşit aluatul ăla?

RAIUL E PE PAMANT