Realiti şou

Motto: naivitatea şi încrederea se plătesc scump.
"Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb, îl va vedea, precum cel care a făcut rău cât un fir de colb,va vedea-o" - Coran

Toma Necredinciosul

     Recunosc, acum câţiva ani am probat "şmecheria" cu busuiocul. Am luat apă de la pompă si-am pus în ea un fir de busuioc. Am apa şi azi şi nu şi-a schimbat gustul.
    Recunosc, am pus câţiva mililitri de aghiazmă şi apoi până la o jumătate de litru, apă. La fel, o am şi-n ziua de azi.
    Toate astea le-am făcut într-o zi de 6 Ianuarie, în ani diferiţi.
    Bun, eu recunosc, dar poate să-mi spună si mie cineva, dintre persoanele, care declar că nu cred, de ce mai iau aghiazmă?Poate?! Ştiţi voi pe cineva, care v-a spus? Că eu nu ştiu, eu primesc numai explicaţii ca cele, pe care mi le-au dat colegele, pentru boabele de struguri de anul nou. Adică: nimic. Le-au mâncat c-aşa a zis la tv, dar de ce şi pentru ce, n-au habar. Iau aghiazmă că ia toată lumea, dar eu nu cred. Ăăăă?!
   Eu am ajuns la o concluzie, de multă vreme, dacă la fiecare sărbătoare creştinească, ar da câte ceva, ca ieri, bisericile ar fi mereu pline de "buni creştini". Serios, mă uitam la ei şi mă apuca râsul. Apoi plânsul, că nu-mi mai venea a râde, când vedeam atâta bătaie de joc.Cam asta a devenit credinţa, şi pentru unii şi pentru alţii, o sursă de negoţ sau cadouri.
   Îmi zise tata mai devreme, că pe la Constanţa au îmbuteliat aghiazma de ieri. Tata, care acum câteva zile i-a zis popii că el crede-n Dumnezeu, se duce-n vizită în  "casa Domnului", dar nu poate să stea la biserică.Şi-a-ncercat popa/ preotul să spună, cum că din cauza neputinţei fizice şi altele, dar tata nu s-a lăsat şi a insistat "nu, nu doar d-aia, dar ori mă rog, ori fac pe manechinul pentru privitoare" (să recunoaştem, ele-s mai abitir ca ei). Am râs, a râs şi el, dar cel mai mult a râs popa. Deci, să revenim, dădură aghiazmă îmbuteliată. Sincer, ăsta n-ar fi fost un bai, nu s-ar mai fi bătut "bunii creştini" precum cocoşii-n ring, pentru ea, doar că am  auzit c-a fost îmbuteliată cu o zi înainte. Păi, se contrazic singuri? Ori se botează apele de Bobotează, ori ce facem noi aici?!
   Mă gâdilă gândul să-i zic popii să le facă la muieri "loc pentru discuţii". Ştiţi cum e "locul pentru fumat"? Ei bine, aşa i-aş propune eu, să le facă afară "loc pentru discuţii", decât să stea mereu să le tot spună "vă rog frumos să faceţi linişte, alţii se roagă" sau "eu nu zic să nu vorbiţi, înţeleg că bărbaţii discută la cârciumă, dar voi doar aici vă întâlniţi şi vreţi să aflaţi de surat Veta, dar aţi putea merge afară şi când terminaţi, să reveniţi".
   Aşa că nu-mi e ruşine nici cu unii, nici cu alţii. Nici cu unele babe, nici cu unii popi, nici cu unii tineri, nici cu unii "buni creştini". Iau oamenii aşa cum sunt. Anul ăsta mi-am propus să fiu Zen.
   P.S- preocupate cu aghiazma şi "canalele mortuare" (cam aşa am înţeles că au devenit televiziunile, zilele astea), multe femei au uitat a sărbători Iordanul. Ce fraiere, era noaptea-n care puteau bea cât doreau şi dansa până picau. Mă scuzaţi, am uitat că-n zilele noastre, asta e obişnuinţă.
 

Scrie-v-ar R.I.P pe piatră!

        Pe fier, pe lemn, pe  marmură sau ce o să aveţi! Vouă, ălora, care aţi uitat de zecile de cuvinte, care pot exprima respectul sau durerea (cum vreţi voi să-i ziceţi), pentru o fiinţă.
       Şi nici nu ne-a părăsit! Pentru mulţi dintre oameni e încă aici, chiar dacă nu o dau cu R.IP.-uri,pe site-uri.

Cand oi muri

Pentru ca o sa vina si secunda aia din noapte sau zi, in afara faptului ca e musai, ca aia din jur sa asculte pe fundal la priveghi versurile astea "Te uita toti in trei zile Daca dai in primire", vreau s ama ingropati si pe gard.
 Ce poate sa mi se intample rau? M-or manca ciorile, o nimica toata, tinand cont, c-acum ma mananca oamenii, cred c-atunci, cand n-o sa mai simt nimic, va fi un fleac.
  Dar de ce sa cheltuie niste bani aiurea, cand isi pot lua bomboane? 

Despre ei

Câteodată, nu aşa de des, pe cât mi-aş dori, îmi petrec vremea printre oamenii bătrâni. De ce? Pentru că aşa vreau eu, pentru că aşa simt, pentru că, deşi nu vreau, sunt conştientă că într-o zi s-ar putea să fie prea târziu. Mă doare când aud discuţii de genul "nu e pentru noi, poate pentru voi, eu am 69 de ani şi mâine, poimâine mor"(da' poate mor eu, că nu îmi trimite nicio telegramă dinainte să mă anunţe), tocmai d-aia bătrânii mei nu-mi spun cuvinte d-astea. Ei mi le-au spus altădată, de când aveam vreo 12 ani şi şi atunci sunau altfel "hai să te învăţ cum să... că nu se ştie, când n-o să mai fiu şi o să îţi prindă bine". Şi mi-au prins şi mă bucur că ei sunt încă aici, cu mine. Poate că unii "deştepţi" cred, că-s emo, dacă vorbesc despre moarte. Nu, nu sunt, doar că am acceptat moartea ca pe ceva firesc, nu mă mai înspăimântă de mult. Am învăţat că unul trebuie să plece, altul să rămână, că unul trebuie să plângă, altul să fie tare (nu întotdeauna ăsta mai tare, e chiar aşă de tare, poate plânge pe ascuns, dar nedorind să-i întristeze pe cei din jur, face pe durul). Din păcate, mereu am fost de acord cu Paraziţii "te uită toţi în trei zile, dacă dai în primire", dar zilele astea mi s-a adeverit credinţa. Eram eu pe afară (da, e iarnă, e frig, dar ce să-i faci, dacă ei îmi spun "nu vreau să te las să-mi faci pârtie, am o plăcere deosebită din a face asta, plus că e bine pentru mine, asta înseamnă mişcare") şi printre altele am asistat la o discuţie, ce avea ca subiect Sâmbăta, ce a trecut şi nu pot să înţeleg, oricât aş încerca. Dacă asta ţi-e religia, dacă vrei să păstrezi anumite tradiţii, dacă ... mulţi de dacă, de ce trebuie să aud "am făcut şi eu pomană, că aşa trebuie" sau "că face toata lumea". Nu, nu trebuie, nu pentru că aşa face toată lumea, ci pentru că aşa simti, nu-s absurdă să spun că trebuie să o faci din plăcere, asta nu-i o plăcere pentru nimeni, dar dacă o faci ca să te vadă ţaţă Floarea din capul satului, mai bine n-o face sau nu-mi spune mie, sau dacă-mi spui, să nu te mire apoi, ceea ce vei auzi. Lasă-mă aşa nesimţită şi insensibilă cum crezi că sunt.

Trebuie sa nu uit, să las cu scris de mână (cu limbă de moarte, merge doar dacă mă înregistrez), că în afara faptului că trebuie să-mi pună un cd cu Paraziţii, să nu-mi facă pomeni, dacă nu vor.

C-asa-i in viata

Fiindca "viata e ca musacaua, una pe buna, una pe rele", asa cum spunea candva Rica Raducanu. Daca ti-amintesti de cei de aici, ei bine in noaptea aia am intalnit un arici, s-au dus pozele odata cu moartea clinica a pc-ului meu, din pacate s-a dus si el:

Ce ne-a impresionat cel mai mult a fost ca ele au incercat cum au putut sa il ingrijeasca. Da, nu rade, l-au tinut intre ele, sa-l incalzeasca, s-au agitat la usa, pana a iesit cineva sa vada ce e si-apoi, cand a murit (ascuns fiind de noi, la caldura) au simtit si au venit.

M-am molipsit

E precum gripa, sau banul, circula din om in om, sau din blog in blog, eu m-am molipsit de la Lillee.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta? - sa bucur un copil.

2. Daca ai afla astazi,ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine? - Mi-as face intai testamentul (aman de vreun an), prefer sa ma urasca pe mine, pentru ceea ce le-am lasat, decat sa se urasca intre ei si asa sunt sigura ca fiecare va primi, ceea ce merita. Ce am facut si pana acum, dar as mai incerca sa zbor cu elicopeturl, sa ajung in jungla si n-as psune nimanui, ceea ce stiu, ca se va petrece.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabili ai continua sa faci ceea ce faci acum?- da, acum tastez :)

4. Peste 15 ani ce ai dori sa scrie pe prima pagina, despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?- "Nu stim cine e si nici nu ne dorim"- explicatie: daca la vremea respectiva cel mai important ziar din tara o fi vreunul de scandal sau gen Infractoarea sau vechiul Oblio?!?!La cum inaintam, e chiar posibil.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?- Bancuri, sa faca bancuri cu mine, sa-l iau pe Geoana la bancuri si sa se bucure, ca am apucat sa dau cheful de 50 (50 kg, nu ani).

6.Dar pe piatra ta funerara ce vei scrie despre tine? - Sa nu ma cauti acasa/Ca eu nu te pun la masa/ Ca-s plecata la plimbare/ In vizita la mam' mare (sper s-ajung unde-i mamaie)

7.Cand erai mica, ce raspundeai celor ce te intrebau ce vrei sa te faci, cand vei fi mare?- Eu nu ma fac mare, eu raman mica, vine anul 2000, murim de tineri, dara pana atunci vreau sa ma fac nea Jean si Bumbescu  " (asta era referire si la MIRC)

8.Ce ai face, daca ai sti sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?- afacerea cu dude si as pilota un elicopter.

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai, nepotilor, despre tine?- ca eram nebuna, dar nu m-am tratat, ca eu am inventat ciocolata cu branza (da, da, ciocolata aia mica, ce avea pe ea desene din Scufita Rosie, ce deveneau apoi ceasuri, o mancam cu branza), ca am incercat sa las ceva in geografia satului (revin cu detalii intr-o alta postare), ca am avut mii de intrebari, daca nu le-am epuizat sa caute ei raspunsurile, ca m-am nascut razand, ca Tarzan m-a suparat cateodata, ca am jucat mima si 1.1-2.2 pe porunci,  si ca au dreptul sa ma injure, ca n-o sa-i bantui.

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa-ti iei un interviu, care sunt 3 intrebari, ce ti le-ai adresa?- Sa curga muzica si teleportare:

a- Ce faci?- ete p-aci, sorb si eu o licoare (calda, rece, in functie de vreme) si-astept, ca-mmi bate moartea-n geam, peste 5 minnute si-i punctuala, daca ma ia pe nepregattite.

b- Dincolo pe cine ai vrea sa intalnesti?- pai, pe cine-si doreste sa ma intalneasca, nu oblig pe nimeni sa ma vada.

c- Ce ti-ai dori sa nu lipseasca dincolo? Mancare si liniste, daca n-am mancare, n-am liniste si invers. Dupa cum spunea Toma Caragiu (daca-mi amintesc bine) "cand sunt flamand, sunt o fiara, cand sunt satul, sunt un mielusel"(desi nu se vede)

d-Imi pun cate intrebari vreau eu, da?- nu, dar incerc.

e-Cine e presedintele tarii tale?- Pantera Roz :)

Astea au fost raspunsurile mele, cine are altele o poate prelua, ca nu dauneaza.

5 sau 6?

Dacă ai avut vreo discuţie cu unii, despre ceva şi te apuci de cercetări pe Wikipedia, pentru a te convinge,dacă şi cine a avut dreptate şi mai ales, dacă ai curiozitatea de a citi, până la sfârşit ai să descoperi lucuri foarte interesante. De exemplu, eu, căutând ceva, am descoperit că Paul Niculescu-Mizil a murit şi pe 5 Decembrie şi pe 6 Decembrie. Ceee?! Pe 5 a murit Paul Niculescu şi pe 6 Mizil? Mizilul e mort de mult, aaa, scuzaţi, de când cu ouăle a reînviat sau ce? Mda, n-ar trebui să iau moartea în râs, nu? Păi nici n-o iau, dar nici nu mă înspăimântă. Am îngropat atâtea persoane, dragi mie, încât înclin să cred, că, de fapt, m-au îngropat ele pe mine, încet, încet. Prima dată, când am auzit râzându-se la un priveghi, aveam vreo 10 ani. Mi s-a părut aberant, copiii (oamenii maturi) râdeau, iar părintele zăcea mort, nu ştiam ce-i aia iarbă, sau alte droguri, dar am crezut că li se trage de la carbid (altă poveste, altă dată), mi-a explicat tata apoi, că de fapt, la priveghi se retrăiesc amintiri. Mda, mi-a fost greu să înţeleg, de ce atunci la nunţi se plânge? Sau cel puţin soacra mică plânge? Le-am priceput cu timpul.

Sadic

Dar adevărat.

Planeta Moldova - Intre 4 scanduri

Aşa că de ce nu ai zâmbi măcar, nu ai încerca să faci doar ceea ce-ţi place, nu ai încerca să fi om, nu ai incerca să ... multe.