"Elucubrații" printre aberații

Cel mai greu e să nu îți fie împărtășită iubirea. Hai,lăsați, sunt atâți, care trăiesc cu sfertul în casă, pe când am prieteni,
care  iubesc și nu-s impreună cu cei pe care îi, dar se bucură când văd că ei sunt fericiți. Mai în glumă, mai în serios, discut și eu cu oamenii din jur, dar vorba cuiva "adevărul se spune numai în glumă" și mă minunez în nebunia mea, cum trecu viața pe lângă mulți oameni. Și nu mă refer la chefuri, crâșme și dixtracții, nu, că de asta au parte. Mă gândesc la fericirea lor. Ciudat, mulți l-au cunoscut pe tata bine. Veneau la un sfat, la un ajutor, la multe. Și-acum îmi spun "instalația la gaze mi-a făcut-o el. Aici e pus de el. Știu și eu să fac, că m-a învățat el. Așa multe mă învăța, păcat că nu le-am urmat", dar îl certau când îmi spuneau să fiu fericită. În fiecare zi să fiu fericită. Nu contează ce mă bucură, o dudă, o gâză, un nor, o chelcășoză, dar să nu uit de mine. Și nu uit, pentru c-au fost vremuri, când și mamaie îmi spunea "să nu urăști! Te urâțești și cu urâtul nu stă nimeni". Și de ce aș fi urât ?! Sunt frumoasă și acum (și modestă după cum vedeți). Da, eu mă văd frumoasă-n nebunia mea. Și nu la fizic mă refer. Fizicul e carcasa, pe care am păstrat-o fără prea multă investiție. Dar mai presus de toate nu am uitat să fiu fericită. Ah, nu, că am și eu zile melancolice, plâng la filme indiene sau uneori citind o carte, dar nu e zi să nu îmi rezerv timp mie și fericirii mele, dar mă uit la cei din jur, care se plâng, se vaită și-mi spun mereu că dacă ei trăiau viața mea, n-ar fi ajuns aici. Eh, nu! Ar fi ajuns cred eu, pentru că totul pleacă de la cap. 

        Uneori mă văd cu prietena mea, care are 89 ani. Îmi face bine. Cred că și ei. Știe mai multe despre mine și trăirile mele decât cei care mă văd zilnic. Se bucură că nu m-am schimbat și-s "aceeași nebună" care am fost mereu. 

           Mă uit la oameni, îi ascult. Pentru unii îmi pare rău. Mi-aș fi dorit să fie fericiți. Să nu tânjească, să nu se mai compare, să nu regrete, să știe ce vor. Da, ce vor chiar și într-o relație. Vor una-n care să fie doar ținuți în brațe? Să fie, dar să nu tânjească la altceva. Vor una numai pentru sex? Să fie și asta. Nu contează ce vor, dar să aibă grijă de sufletul lor.
         Într-o zi, într-o farmacie, m-a abordat o doamnă. Discuta cu farmacista, despre fericire, spunea că nu există, apoi brusc mi-a zis
 - uite, dânsa are un zâmbet de fericire! De ce zâmbiți?
- pentru că sunt fericită. Am văzut ceva ce m-a făcut fericită.
- fericirea nu există. Ce ai văzut?
- am văzut o porumbiță ce-și hrănea puiul, înainte să intru aici.
- aaa, da. Fericirea asta există. Dacă simți fericirea așa, felicitări domnișoară, atunci fericirea există!