În cel mai fericit caz, dacă îți vine bătut acasă și cu vreo părticică din corp ruptă, nu-l cafti și tu! Du-te la oglindă și dă-ți ție două palme întâi!
Nu-mi spune că un copil de 9-12 ani, își ia singur tableta/ gadget-ul de acasă. Da, o ia, dar de ce o are la îndemână, dacă tu nu ești acasă? De ce nu-l înveți că, dacă o ia, în niciun caz nu trebuie s-o scoată din ghiozdan în mijloacele de transport? Nici la școală n-ar trebui s-o arate, nu se știe niciodată cine, cum și care anturaj.
Se afișează postările cu eticheta parinti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta parinti. Afișați toate postările
joi, 18 iunie 2015
În cel mai fericit caz
miercuri, 23 ianuarie 2013
Ca musacaua
Sunt fericită! În ciuda a ceea ce mi-a rezervat viaţa şi a ceea ce văd în jur sunt fericită! Şi nu doar azi, ci chiar şi-n disperarea de zilele trecute, am găsit nimicuri, care m-au făcut să zâmbesc:
duminică, 20 ianuarie 2013
Duminică egal poezie
Repetabila povară
Adrian Păunescu
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Ştiu că a mai fost şi de ţi-o fi lene s-o citeşti, poţi s-o asculţi aici.
Aberat si debitat de
Fetita Junglei13
5
a la Ţopescu
Caprarii
Adrian Paunescu,
de suflet,
Duminica,
parinti,
poezie
duminică, 6 iunie 2010
Incuie usa
Noi, cand eram mici, n-aveam telefoane mobile si tot ne spuneam unii altora, unde eram.
Noi, cand suntem mari, dar tot mici, avem telefoane mobile, insa tot ca atunci, cand eram mici e mai bine:
Diferentele intre mari si mici: a combinat ora cu data si-a mancat litere, dar important e ca l-a semnat si-a primit si raspuns.
Oricum, initial am crezut ca-mi ureaza noapte buna, de ceva vreme urarea de noapte buna a devenit "incuie usa".
Noi, cand suntem mari, dar tot mici, avem telefoane mobile, insa tot ca atunci, cand eram mici e mai bine:
Diferentele intre mari si mici: a combinat ora cu data si-a mancat litere, dar important e ca l-a semnat si-a primit si raspuns.
Oricum, initial am crezut ca-mi ureaza noapte buna, de ceva vreme urarea de noapte buna a devenit "incuie usa".
vineri, 22 ianuarie 2010
Are mama o fetiţă
Eheee. Pe vremea mea....:P
Tot din cauza ei, pentru că am promis. Pentru moment astea-s singurele scanate, restul pozelor sunt în altă parte, unde-i frig şi n-am cum s-ajung la ele. Unele dintre ele, unii le-aţi mai văzut p-aici, altele-s în premieră mondială. Dacă apare vreuna pe un alt site fără acordul meu, nu ezit să dau pe nimeni în judecata, poate să fie şi Papa şi vorbesc foarte serios. Niciun film de al meu, nicio poză cu mine sau orice alt material legat de mine nu au fost măcar privite fără acordul meu. Fac multe nazbâtii, multe filmări trăsnite, multe nebunii, imit mulţi "artişti", ne filmăm între noi, pentru a ne amuza la batrânete, dar mergem pe principiul (nu-l doare, ca abia pasim) "nu ne postăm unii pe alţii, dar şi dacă o fac alţii e vai de ei". Pozele acestea apar aici, pentru că eu am considerat că meritaţi.











Tot din cauza ei, pentru că am promis. Pentru moment astea-s singurele scanate, restul pozelor sunt în altă parte, unde-i frig şi n-am cum s-ajung la ele. Unele dintre ele, unii le-aţi mai văzut p-aici, altele-s în premieră mondială. Dacă apare vreuna pe un alt site fără acordul meu, nu ezit să dau pe nimeni în judecata, poate să fie şi Papa şi vorbesc foarte serios. Niciun film de al meu, nicio poză cu mine sau orice alt material legat de mine nu au fost măcar privite fără acordul meu. Fac multe nazbâtii, multe filmări trăsnite, multe nebunii, imit mulţi "artişti", ne filmăm între noi, pentru a ne amuza la batrânete, dar mergem pe principiul (nu-l doare, ca abia pasim) "nu ne postăm unii pe alţii, dar şi dacă o fac alţii e vai de ei". Pozele acestea apar aici, pentru că eu am considerat că meritaţi.
Bun, regulile stabilite, să începem:
-ajutorrr, salvaţi-mă...cine naiba e aia din oglinda? De ce am impresia că-s dublură şi vor să facă schimb?
- Moş Gerilă da' tu unde eşti? Că îmi bate soarele în ochi. A se remarca ursonul marca "nea Petrică" şi căciula "cosmonaut", facută pe comandă, de la cele normale mă mânca gâtul.
- sa râdem si de sor'mea :P
-dansaţi un Oaş mic ? Hai mândruţo-n dealul Spirii să-ţi arăt tabla-nmulţirii :P
- mamaie nu mai râde, iar n-am drept la opinie, că-s cea mai mică, iar mă scot ăstia la poze
- si-nca o dat' sa râdem si de sor'mea, care mai târziu, mai mare fiind şi-a scos ochiul cu andreaua (doar în poză, se şi vede), din cauza pampoanelor.
- urs bibeloul de sus, urs lânga mine, urs si eu. Incredibil nu?Am fost şi eu grasă :P
- recunosc, p-asta am modificat-o, mi-e teamă să nu mă pârască sor'mea, yo-s chestia mică şi nervoasă, din spate. Acela era un zâmbet-rânjet, pentru a-mi ascunde nervi. Hmm, cum sa ma scoata din apa, sa-mi faca poza? Doar pentru atât?!?! Si eu care credeam ca mi-au tras vreun bilet cu "gigel" de la vreun papagal. Remarcati va rog şlipii cu brâu şi buricul :>"
- diferenta 7 luni mai putin pentru mine; cu verisoara mea Larisa (oare toti copiii din neam, daca se mai năşteau în anul acela, aveau nume ruseşti)
- să dansăm din nou, de data asta o bătută cu sorcova de pe la noi, în stil propriu sau dacă vreţi vă pot cânta, din ceea ce se vede pe fundal "si-am acasa pe perete....ooo...aaa "
- sexy :P singura poza nud cu je si poza de 3 luni a multora dintre generatiile vechi, vechiute si antice :P Pentru original trebuie să insistaţi muuult şi bine, puteţi avea orice vreţi, nu mă "imprecsionează"
Când puteţi respira, mergeţi repede la baie, nu de alta, dar de la atâta râs, să nu facem udătură prin casă şi-apoi puteţi să o preluaţi şi voi, dacă nu vă doare şi doriţi să v-amintiţi.
Lillee special am pus link, direct cu postarea, să te vadă si pe tine, nu doar pe mine, să râdem în grup dezorganizat, că-i mai palpitant.
Aberat si debitat de
Fetita Junglei13
8
a la Ţopescu
Caprarii
alb negru,
amintiri,
copilarie,
Mos Gerila,
parinti,
personale,
poze
Abonați-vă la:
Postări (Atom)