Mirosul primăverii, în zilele de toamnă, din vara asta

Ce de cuvinte are titlul 

Una caldă, alta rece

    Am o vorbă, dacă nu s-a putut din prima, a treia oară e cu noroc. De ce nu a doua? N-am habar, dar aşa mi-a ieşit prima dată şi aşa a rămas. Bine, s-a şi nimerit de câteva ori. Una dintre ele e mersul în Valea Humii. Adică undeva, într-una dintre pădurile patriei, la vreo câţiva kilometri de mers pe jos şi câţiva mult mai mulţi de orbecăit, prin alte văi, având alături cunoscători ai traseului.
   Acum doi ani, MIRC ne-a luat la prima asaltare a văii. N-a fost să fie, am găsit nişte hârtoape pline de frunze, nici măcar nu ne-am avântat spre nucleul lor şi-am amânat, pentru anul următor. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, mi-am zis.
   Anul trecut, tot MIRC a cooptat şi alţii-n căutători şi ne-a dus pe alte văi, mai îndepărtate decât precedenta şi decât deja celebra Vale a Humii. Nimic, aceleaşi Viroele şi Măselele Ciutii, nici urmă de ghiocel.
    Anul curent am luat cu noi un căutător ştiutor. Am purces mai bine de 6 km, am urcat delauri şi-am coborât văi, dar degeaba. Pfff, idem, la pomul lăudat, să nu te  duci cu rucsacul, cu pungi, cuţite, pentru scos cu rădăcină. Deja mă gândeam cum vor râde "ăi bătrâni" de noi, pentru eşecul noctru, doar că de data asta am avut un căutător ştiutor temerar şi-un căutător la fel de temerar, care s-au hotărât să reluăm traseul.
  Aşadar a treia oară a fost cu noroc şi poate că pe ghidul temerar l-a indus în eroare şi defrişarea asta, care s-a petrecut din toamnă până acum:

Nimicuri de zi cu noapte

    Nimicuri, care-mi dau starea de bine.
    Am avut posibilitatea la un moment dat ca azi să aleg între pat şi mai mult timp pe coclauri. Am ales varianta a doua şi nici fetelor mele, nu le-a displăcut surpriza.
    A venit primăvara cu adevărat: