Nu, nu vecina (pentru cunscători), ci speranţa aia, care moare ultima. Sincer, eu cred că e un pic sadică, de se chinuie să reziste şi să reziste, deşi alţii fac totul să o spulbere.
Flacăra speranţei ţi-o înteţesc alţii dintr-o eroare/neglijenţă/lehamite de serviciu, dar ţi-o reduce realitatea, prin glasul altuia, care îşi face meseria.