Sa se schimbe, dar noi nu.
Să fie ca în alte țări, dar noi nu.
Să, să, să, dar noi nu.
Eh, am ajuns să fim anormali dacă folosim Mulțumesc, te rog, cu plăcere și alte normalități d-astea.
Anul trecut soțul șefei găsii o C.I., se duse la adresă, nu răspunse nimeni și-mi transmise ca-n drumurile mele (legate de serviciu) să merg eu să dau de domnul. Cum trebuia să trversez orașul și chiar nu aveam drum în partea aceea, am trecut la o căutare pe fb. Îl găsii repede, lăsai mesaj, în același timp le scrisei și unor prieteni de ai lui, mai activi.
Răspunsul sosi în câteva minute "e vecinul meu". Bun, ăsta e nr dde telefon, mă poate suna, suntem aici până la 17. "Poți să-l aduci în Cora?". Cum colega avea drum în Cora, hai să-l ducem. Și a dus-o. Nici #&@$, nici merci. Între timp și pierzătorul citise mesajul, nici azi nu sosi vreun mulțumesc.
Găsii ieri un card, mastercard. Să-i fac poză, să rog oamenii să dea un share pe fb?! Hmm, va dura. Localitatea e cam la 45-50 km de satul, unde locuiesc, până plec de aici, găsesc o soluție. Și am găsit-o, am spus numele, am întrebat într-un magazin și am găsit-o pe consoarta aiuritului.
M-am uitat în oglindă și mi-am zis Mulțumesc singură. Cred că o meritam.
P.S.- mulți oameni mi-au zis că ei nu l-ar fi restituit. Că ar fi făcut cumpărături, că bla, bla.
Mulțumesc! Mă uit în oglindă și-mi și lele mulțume. Mie și lor, pentru cum m-au crescut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu