Era o vreme-m care la tv, într-una dintre reclamele la Provident, apăreau un bunic și o mamă, care-și sfătuiau copiii/nepoții să facă un împrumut. Ei bine, pentru mine, ei erau cei mai rău intenționați bunici/părinți.
Aud de ceva vreme, la tv-ul din bucătărie, reclama la Kinder Delice. Niciodată nu m-am întors să o și văd toată, auzeam o mamă, care-și întreba copilul, cum îi e în excursie și-i traducea tatălui cu totul altceva. Azi, avui deosebita plăcere să o și vizionez cap-coadă, cum s-ar spune.
Său, mama îi pune copilului niște Kinder Delice și îl sună, pentru a vedea cum îi este. Copilul, fiind înconjurat de alți prieteni, răspunde scurt și fără sentimente, doar la final scapă un Merci șoptit, de frică să nu fie auzit de cei din jur.
Ce-nțelesei eu? C-atunci, când ești cu alții nu trebuie să îți exprimi sentimentele pentru ai tăi. Păi și-atunci cum facem cu motavaționalele alea de pe fb, care-s cu aproximație cam așa: spune-le alor tăi că îi iubești, nu se știe când va veni ziua și altele.
Cât despre traducerea către tată, probabil că voia ca omul să nu se simtă trist. Dar mama, cum se simte mama?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu