marți, 1 septembrie 2015

Plec la mama!

Dragă, Eule, ce mai faci? Că-mi ești drag, că de nu mi-ai fi, nu mi-ar fi nici viața cu tot ce are ea.
Și nu, pe mine să nu mă minți ca pe alții, că ești bine. La mine nu ține, eu te știu de-o viață. Știu cum mototolești perna-n fiecare noapte și cum tresari de fiecare dată.
Deci, nu ești bine, dar nici rău, ești. Râzi? Asta e bine, încă se mai poate. E și mai bine când cei din jurul tău râd atunci când sunt cu tine. Acum, nu știu de-o fi bine, de-o fi rău, când râd și cei, ce nu te cunosc, dar în treacăt ți-aud minunățiile.
Eh, uneori aș vrea să divorțez de tine Eule. Eu să nu mai fiu eu, dar e tardiv și nu se mai poate. Așa ai ales să fie, așa o să rămână, probabil, că doar una e o certitudine în viață.
Aș divorța de tine-n fiecare seară, când mă lăfăi prin pat. Da, ai dreptate, nu mă lăfăi, tot într-un colț cu perna mă îngrămădesc.
Aș divorța de tine de fiecare dată, când i-aud spunându-mi de-un creștin. Dar nu mi-ar zice unul d-un musulman, budist, evanghelist, penticostal, zamolxist sau ce alte secte or mai fi. Și trecând peste ironia asta, toți te-ndeamnă la măritiș, dar unul nu te-ntreabă de ești bine. „Ai tăi sunt bine,........ .......... sunt bine?”, dar unul nu te-ar bate pe umăr să te-ntrebe ”ești fericită?”, nu, toți te-ndeamnă spre același lucru, de parcă numai aia ar fi fericirea-n viață. Și stai și-asculți mereu aceleași versuri, că nu toți sunt la fel, că ”cine se frige cu ciorbă suflă și-n iaurt”, de parcă încrederea ar fi ceea ce îți lipsește. Degeaba le explici, că-s atâți nefericiți în doi și-i mai bine singur de unul singur, decât singur în doi. Apropo, dacă-l vedeți pe-acela, care suflă-n iaurt, luați-l de mână și via Bălăceanca, părerea mea.
Aș divorța de tine de fiecare dată, când te-ai amâna, chiar dacă nimeni nu ți-o cere, doar pentru a se simți ei bine.
Aș divorța de tine, când răspunzi cu bun simț la nesimțire.
Aș divorța de tine de fiecare dată, când aud „păi, dacă e FJ13, nu poți sta serios, e distracție și râs și voie bună”.
Aș divorța de tine de fiecare dată, când i-auzi spunându-ți că trebuie să fii tare, să poți, că doar tu ești stâlpul și-ți iei mecla aia de nesimțire.

Deci, dragă Eule, tu ai divorța de mine? Poate, ca să ne-mpăcăm, anul ăsta de ziua ta, te duc la mare.

Niciun comentariu: