Că mie-mi gâdilă Scăriţa şi corasonul "lălăiala" dumitale, nu-i secret, dar nu te amăgi, nu-s spectatorii dumitale aşa cum crezi.
Te tot aud pe la spectacole, cum că noi ăştia de-o "ardem" pe la matale, n-am ajunge pe taraf sau pe la emisiunile cu scandaluri. Nu ştiu ce să zic, zău, dar mi-e teamă că n-ai dreptate. De vreo câţiva ani de zile eu tot văd şi-au tot felul de minunăţii până sau în timp ce lălăi.Am colegă la serviciu, care e "cultă", e fana dumitale, dar de fiecare dată-mi spune că n-are timp de spectacol şi că a fost ea o dată, dar n-aveai pe nimeni pe lângă mata, o lălăiai singur şi s-a plictisit. Sincer, am crezut că e o excepţie. M-am înşelat. Ultima oară, când am fost la dumneata, la ieşire am auzit din gura unor "cocoane" următorul trialog:
- hai, că a fost bine acum, c-au fost mulţi
- da dragă, m-am plictisit odată
- şi eu.Am venit şi mai mult recita, am şi aţipit.
Bre, sincer, eu când merg undeva mă interesez, despre ce e vorba. Ai avut un spectacol pe poezia lui Mircea Micu, probabil acela a fost plictisitor pentru unii, nu ştiu ce să zic, dar mie mi-a plăcut, pentru mine nu eşti doar cu salcâmul nebun şi dorul plimbăreţ.Mai am o prietenă, pe care de fiecare dată, când o anunţ că merg să te-ascult "pe viu" îmi spune "când iei bilete, zi-mi că merg şi eu". Vine ziua minunată şi aud ca întotdeauna "nu merg" şi când mă reîntorc în noaptea magică aud "vai, mai bine mergeam şi eu".
Am auzit la spectacolele matale, despre mâncăruri sofisticate, despre scandaluri tv (noroc cu serviciul şi spectacolele astea, c-ajung şi eu la zi), despre certuri între nurori şi soacre şi poziţii (sociale, sexuale), de mă minunez pe zi ce trece, dar de fiecare dată apare ceva nou.
Ultima oară, când încă aşteptam s-apară toată lumea, pe rândul din faţa mea, doamna din filmarea de mai jos negocia cu doi domni şi două doamne:
- nu mă mut, eu aici stau
- vă rugăm, acestea sunt locurile noastre
- nu vreau, eu sunt bolnavă, am proteză, merit şi eu, după 47 de ani de activitate aici, să intru liber
-doamnă, mutaţi-vă aici, poate nu vine nimeni.
Într-un final au reuşit negocierea, plătitorii au ieşit învingători, doar că doamna n-a fost satisfăcuta şi a tot comentat "să fiţi ai lui michiduţă, să aveti voi parte de aşa ceva (proteza)", apoi s-a-ntors spre vecina mea de scaun, care discuta la telefon şi i-a strigat "şi tu ce râzi, să fii a lui michiduţă". Înţelegi? A rămas femeia ca la dentist, i-am şoptit ce se-ntâmplă şi-am aşteptat. N-au trecut două minute, c-au sosit şi ceilalţi plătitori, în timp ce pe fundal auzeam "vă rugăm ocupaţi-vă locurile, începe spectacolul", mult mai aproape se desfăşura un alt spectacol, de au fost oamenii nevoiţi să cheme organizatorii. Acum înţelegi? O doamnă (să fie sănătoasă), care n-a plătit bilet a căştigat "bătălia" cu nişte oameni normali. O doamnă, care mai târziu a aţipit şi care oricum a ieşit înainte de final.
P.S- cam scumpe biletele, pentru anumiţi oameni, dar ce să-i facem, trebuie împărţit la toţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu