Poza de Miercuri

Din cauza Electrica, azi avem doar poza si dilema mea. Dupa doua incercari, cealalta postare ramane la jumatate si ascunsa.

P.S- ca sa pun poza asta, am tot asteptat sa se joace, cei de la Electrica, de cinci ori :)

Ce sa fac?

Vi s-a intamplat vreodata sa nu stiti ce sa faceti? De fapt sa stiti, dar sa nu fiti siguri, ca aia e solutia cea mai buna?

V-amintiti de colegul din liceu? Dupa ce patru ani, i-am petrecut impreuna intr-o clasa (ieri cand il ascultam pe Dan Spataru, am realizat ca eu chiar am stat in banca a patra de la geam), fiecare a zburdat pe unde a putut si dupa cativa ani buni si rai, de la terminarea liceului, ne-am reintalnit acum doi ani. O data si atat. La inceput am luat-o ca pe o gluma, in liceu eu eram Alice, el Farfuy, eu le ascultam lor toate tanguielile, cand ii parasea "Luminita", le furnizam tigari de la diriga, eram prima, ce le asculta "operele de arta", le faceam unele teze, le inchideam usa de la unl dintre dulapurile, dintr-un laborator si-apoi o trimiteam pe profa de biologie sa aduca una, alta, de se speria biata fata, cand deschidea usa si-i gasea imbracati in cojoace intoarse pe dos. Intre mine si el sau intre mine si alti colegi n-a fost nimic, niciodata, in afara faptului ca faceam nebuni impreuna sau ca ei se luau de proful de sport "daca pui mana si pe asta, esti mort. O vezi, sare la trambulina singura, face totul singura, chiar mai bine, decat noi, nu-i nevoie sa o pipai si pe ea" sau de proful de chimie "daca treci de banca a treia si vii s-o compatimesti "parinteste", managind-o cu mana, pe spate, iti da una-n gura. Iti da ea, iti dam si noi, c-asta mica nu tace, precum restul". Atat, niciodata nimic altceva si-acum doi ani a inceput nebunia. Repet, credeam ca-i gluma la-nceput, gaseam din cand in cand, cate un mesaj pe mess (doar asa comunicam), apoi mi-a aflat numarul de telefon. Schimbi numarul pentru un nebun? Nuuu, mergi inainte cu Dumnezeu si nu-i raspunzi. O data, de doua, de trei, de j ori, apoi liniste si-am crezut ca am scapat. Gresit, nebunul a revenit de ceva vreme si-acum marea surpriza, cum si-n ce fel a facut, habar n-am, dar pe o raza de 118 km, de unde locuieste si pana aici, alt loc de munca, n-a vrut sa gaseasca, decat unde lucrez eu.

E prima data, cand nu stiu ce sa fac, fara sa se alarmeze oamenii din jur si momentan singura solutie a fost asta "se angajeaza domnul, il dai pe tura cealalta, orice ar fi".

Cum naiba scap eu de nebun, fara sa apelez la altii?

Muzica de Marti (13)

Fiecare sarbatoreste ce poate

Cand unii aniverseaza ziua Dunarii, altii ziua penitenciarelor, altii ziua Africii (poate canta La Multi Ani din vuvuzele), altii-i sarbatoresc pe Petre si pe Pavel.

La Multi Ani nenea Petrick (ma gandesc doar la Cedrick din desenele animate, cand aud ca ti se spune asa), sa ai grija de mainile tale si doar, pentru ca-i ziua ta, azi ascult si Celine:

Cheia Sol

Cand m-a-ntrebat cineva ce or vrea sa faca randunele, de au insirat atatea paie si pamant si nu s-au oprit intr-un loc, i-am zis ca, probabil vreo vila, ca altfel nu-mi pot explica, de ce zilnic insira totul asa de mult:

Ieri, dupa ce dimineata am asistat la raliul elicopterelor, cred, ca nici acum nu-mi explic, de ce au trecut vreo 15, timp de vreo doua ore:

seara, cand le-am zarit pe ele, m-am gandit ca, doar cheia Sol le lipseste, parca ar sta pe-un portativ.

Doar pentru ochii cuiva: vezi ca nu face poze clare, stiu eu ce zic :P

Prostie

Si pentru ca tot am umblat prin case straine, aflai si cine va fi presedintele Romaniei.

Cand? Cum?... nu ma intereseaza, ca i-am santajat sa opreasca televizorul:

Merita incercat

Nu dispare sigur, dar macar aduce zambetul si-n unele cazuri, chiar rasul in hohote, celor, ce incearca sa priveasca un meci de fotbal, de la CM:

Asta era doar pentru muste si tantari, data viitoare, le-am promis c-am sa incerc cu 5 in 1, desi nici acela nu-i pentru roiuri.

P.S- daca mai sunt persoane, carora le plac zumzaitoarele, le recomand teiul. Acum, in perioada asta, sus, acolo-ntre frunze si flori, e-acelasi sunet scos de vuvuzele.

Litere, cuvinte, propozitii, fraze, carti

Am mai scris eu candva, pe fuga (cand eram la pc si ma pregateam de start, cand eram deja la finish, cand treceam la proba a doua, 100 de metri garduri, cand la maraton si tot asa), dar acum am sa scriu frumos, cu aliniat, cu introducere, cuprins si incheiere, si poate intelege si Veronica, ceva, ca-i tot o aglomeratie de voci, pitici si Gulliveri in mintea mea.

Pai, pe vremea, cand erau perele de iarna (is si-acum, dar se fac toamna devreme si nu mai sunt verzi si nu au gust) si lumina venea de la lumanare, de la bateria de masina, de la felinarul cu fitil si gaz lampant, ca becul era in pauza obligatorie de la stat (si-acum e, mai des, decat era atunci si prin surpindere) descoperii eu cartile. Cartile de citit, nu cele de joc, ca Razboiul, Toci-ul, Tabinetul, Trombonul si Killer-ul erau deja tocite (nu scoteam As-ul din maneca, il scoteam din picior deja), mai tarziu am trecut si la Macao.

Iar am trecut la altele, cand eu trebuie sa-nsir cuvinte despre carti. Prima carte citita (dau si detalii de data asta) a fost asta:

Azi am gasit pe ultima pagina, mazgaliturile astea, mi-am amintit c-aveam set dublu, de carioci (toate casele desenate la scoala erau verzi, c-asa ma-nvatase sor'mea si intr-o zi, cand m-a-ntrebat tovarasa, cat mai am de gand sa le fac verzi, i-am zis ca nu se gaseste alt colorant pentru var):

Am terminat-o abia dupa vreo doua saptamani, cand s-a-ndurat tata sa mi-o restituie (cred ca se saturase sa ma auda mormaind, cand citeau ei la lumanre si eu refuzam sa citesc altceva, sau ii era frica sa nu daram totusi peretele camerei, in interior, in timp ce ma jucam fotbal, singura si eram si Bumbescu si Mateut si Beoloni si Belodedic,i in acelasi timp. Cateodata mai faceam si pe Camataru si chiar pe Rica Raducanu si sincer nu stiu ce au inteles ei atunci, din cartile, pe care le citeau, stiu doar, ca cel mai rau se enerva sor'mea).

A urmat apoi, desi nu-ntelegeam nimic, "Vechi si nou in matematica", dar ma atrasese poza cu egipteanul si spre norocul meu, am descoperit la o matusa "Intamplarile unui catel rasfatat", l-am descoperit pe Fido si-am intrat in randul lumii, citeam si eu carti pentru copii (trebuia sa le fac poze si astora?) si o carte mare si groasa, cu tot felul de povestiri, niciodata nu i-am stiut numele, ca nu mai avea coperti, dar stiu ca am plans la povestea lui Ursulet, eu citeam, eu plangeam. Ziua alergam pe toate coclaurile, jucam fotbal si "vanam" si seara plangeam la Ursulet.

Prin liceu, cand ne-a rugat profa de romana sa citim cateva carti in vacanta si sa le facem fise, am citit cateva, 180 intr-o vacanta de vara, dar cel mai amuzant a fost, cand am plecat in tara soparlelor. Mi-am luat la mine doar o carte de rugaciuni, Morometii lui Preda si Imitatia lui Hristos, o carte mica, primita cadou de la o DOAMNA (sincer, cine-si mai ia carti, cand pleaca la speriat de soparle? Eu, ca sa dau motiv de amuzament altora). Dupa o saptamana deja nu mai aveam rand necitit si-am trecut la cautat, prin podul casei, unde locuiam si timp de o luna am tot citit despre Paperinik, Topolino si prietenii lor. Cum? N-ai auzit de Paperinik? Cum nu? E Donald Duck si timp de-o luna am tot citi, despre aventurile lui Donald, Mikey, Pluto si ceilalti (radeti cat vreti ca si eu am ras si-atunci si-acum). Dupa ce-am terminat si cu nepotii lui Paperinik si cu verii si tot ce-am gasit p-acolo, am inceput sa-ntreb, in fiecare casa, in care intram si-am tot citit Cosbuc, Goga, Eminescu si ce mai gaseam in alta limba, prin garajul casei, in care locuiam (erau mai mult carti despre statiuni turistice, despre cai si reviste vechi pentru copii).

Acum citesc tot ce m-atrage, incepand de la etichetele, de pe pungile de seminte, pana la instructiunile de la scule. Despre ultima carte citita, am sa scriu altadata, poate ma hotarasc pana la urma, ca tot zic, de vreo luna, ca-i scriu profei de romana din liceu si ai sa intelegi atunci de ce, dar printre ultimele carti citite a fost Pitulicea si-ti pot spune ca, pana aproape de final, parca as fi eu ( EA mi-a recomandat-o, ea mi-a trimis-o).

De obicei, citesc noaptea, inainte sa adorm, tocmai d-aia m-am si speriat de veioza intr-o noapte, ca m-am trezit ca ma supara ceva tare si pana m-am dezmeticit eu si-am descoperit ca ajunsese ea in pat, a trecut o perioada.

Si mai nou, citesc si altceva, citesc in ochii oamenilor, ca-n palma nu ma pricep, dar daca-i cineva, care stie si vrea sa spuna sau poate doar despre carti, o poate face.

Diferente

Irina are 24 de ani, n-am mai vazut-o de mult, ca vroiam sa-i fac o poza. Parintii ei deja aveau 4 copii, cand au conceput-o si mama ei s-a gandit sa faca ceva pentru a renunta la ea, n-a reusit, Irina s-a nascut ... handicapata mintal. Peste doi ani, mama ei a incercat din nou, cu altul, n-a reusit, au murit amandoi. De Irina isi bat joc multi (si cu glume tampite si cu alte cele) si nimeni nu face nimic. De multe ori imi vine sa le zgaltai bine pe surorile ei, daca Irina nu stie ce face, ele stiu si-o lasa sa fie supusa cu buna stiinta, la tratamentele aplicate de altii. (nu-i problema mea nu? Stiu, mi s-a mai spus)

Gabi are 39 de ani. In '89 a facut armata intr-un loc nepotrivit si de cand s-a eliberat a devenit alt om. Gabi-i dintr-o familie cu situatie mai mult decat buna, el alege sa locuiasca in pod. Culege pietre, alearga zilnic 8 km pana la Ploiesti, sau ii parcurge cu biciletele. Are doua, una facuta de el, cu niste coarne imense si un MB. Gabi traverseaza pe partea cealalta a strazii, cand trece pe langa cineva, copiii rad de el, lumea spune ca-i nebun si ma-ntreaba de ce-l salut, pentru ca da, eu il salut prima si cateodata imi raspunde, cateodata nu, dar tot o fac. Sunt nopti, cand vin acasa si-i vad becul in pod aprins si televizorul mergand si ma-ntreb "oare, daca Gabi nu facea armata acolo, ramanea acelasi om?".

Mihaela are 42 de ani. Cand eram mici era un munte de fata, inalta si cu vreo 80 kg. Ne facea sa radem la sanius si intotdeauna intreba "heeii, unde te duci?". Pe toti stia cum ne cheama, copii, batrani, nu conta, vorbea cu toti si mai ales zambea. De cativa ani, mama Mihaelei a murit, cumnata ei a tinut-o-n lanturi, a batut-o si a infometat-o, fratele ei a fost de acord. Acum Mihaelei ii lipsesc multe dintre kilogramele alea, n-are nici macar 50, dar mai ales ii lipseste zambetul si d-abia iti mai vorbeste.

Intr-o zi am vazut-o pe Irina si i-am zis tatei "saraca, uite-te la ea cum a ajuns". Tata-i om simplu, taran, pensionar, batran, nu a mers pe la biserica, de ceva vreme doar, il ia pe Dovlecel si-n fiecare Duminica o ora fuge la o manastire, dar tot nu m-au mirat cuvintele, ce mi le-a zis atunci, "pentru oamenii ca ea, ne mai tine Dumnezeu pe pamant".

Acum vreo 13 ani, s-au mutat aici niste oameni, nu stiu de unde sunt, au un copil, handicapat fizic si mintal. Datorita serviciului l-am intalnit zilnic ani de zile si aveam tot felul de discutii cu el, apoi o perioada nu ne-am mai vazut. Acum, ne-ntalnim iar si-mi zice "saru'mana domnisoara". Nu-mi place sa mi se spuna saru'mana, dar la el suna altfel, mai ales ca si zambeste.

D-aia spuneam candva ca-i momentan fara cuvinte, dar au urmat si ele.

Ce-i cu mana din poza? Mana e a asa din 1965 si-i a tatei si-a prins degetul intr-un razboi de tesut, industrial (Si stiu ca are pamant sub unghii, dar nu vrea sa m-asculte, nu vrea sa stea locului si mestereste, mestereste si gospodareste. Am vrut sa-l tirmit in excursie, la Sapanta, 4 zile, cu tinereii lui, mi-a zis ca "nu ma duc, nu rezist eu patru zile intr-un autocar") si degeaba i-au pus colegii degetul intr-o punguta, ca nu s-a mai putut pune la loc, dar niciodata nu s-a rusinat. Acum, ceva vreme in urma ii spuneau unii sa mearga sa-si ia si pensie de handicap si le-a zis"pentru ce? Pentru un deget? Sunt altii mai napastuiti decat mine".

Am o colega noua, la serviciu, ce sufera de strabism, idioatele rad, se-ntreaba "unde s-o uita doamna?". Degeaba le spun ca nu-i de ras, ca pot face glume, doar daca le permite doamna.

In urma cu vreo treizeci si ceva de ani, s-a nascut o fata, pentru a putea merge si a tine talpa drept, genunchii ii veneau intr-o parte. Doctorii au stabilit, ca singura sansa ar fi niste raze (asa, ca-n Razboiul Stelelor), dar si ele au dus la altceva si uite-asa parintii au decis ca razele sa fie intrerupte. Probleme? Nu, fata a crescut fara niciun complex, nu are nimic anormal fata de altii (desi normalul sau anormalul il vede fiecare cum vrea), numai ca acum 18 ani, intr-o frumoasa zi de vara, pe cand iesea de la liceu, niste fete mai mari si mai "destepte", radeau in spatele ei, pe tema picioarelor si a kilogramelor ei si-au ras si dupa ce fata le-a zis "sa nu radeti niciodata de defectul cuiva". Trecu vremea si fata crescu, nu ca Praslea cel voinic, ci la fel ca orice om, acum are in plus doar niste riduri si niste ani, dar tot a fost recunoscuta de una dintre "desteptele" de atunci, ce intr-o zi, pe cand mergea intr-un baston, i-a zis plangand "ti-amintesti ce mi-ai zis candva, sa nu razi niciodata de defectul cuiva si uita-ma acum". Faptul ca a tinut minte cuvintele alea, m-a durut, pentru ca da, fata de acum 18 ani sunt eu si picioarele-s in poza de langa.

Poate ca n-au nicio noima cuvintele, dar tu, care n-ai niciun defect, gandeste-te inainte sa razi de cineva, daca persoana respectiva nu ti-a permis sa faci glume, despre ea, nu o face. Tu, care consideri ca ai un defect, nu-i lua in seama daca rad, nu vezi bine, nu-i bai, de multe ori vezi mai bine si mai multe, decat ei, ai vreun defect la mana, nu-i bai, ce faci tu cu o mana, ei abia reusesc cu doua. Sa nu suferi niciodata, pentru cuvintele spuse de niste idioti, nici macar asta nu merita, mai bine zambeste, dar sa-ti zambeasca si sufletul.

Puteti sa-mi spuneti ce doriti,

dar, de cand am vorbit cu domnul Soare, vremea e doar asa cum imi place mie.

Astea-s printre putinele motive, pentru care-mi place vara:

D-ale mele, d-ale altora

Era un banc, despre devalorizarea leului, cum sa facem, sa-l scapam. Ii dam 4 gauri si-l vindem ca nasture, dar atunci intram in partea cealalta, asa ca-l coloram si-l afisam pe gard:

Musai, in culorile nationale.

Daca tot nu reusim, trecem la pretul de vara:

Electrica (episodul 13069)

Eu as scrie si altceva, dar nu pot, scriu un rand si ataca pe stanga Electrica. Buuuunnn, sun, astept, astept, astept degeaba, intre timp apar Kw si iar incep sa scriu si zbang, pe dreapta Electrica, iar sun, iar degeaba, adica nu chiar degeaba, ascult Magic Fm, in receptor.

Si tot asa, se repeta scenariul asta, de azi dimineata. Pana acum e 4-0 pentru ei.

De prin presa adunate

Nu de mine, de catre altii, eu doar le-am gasit:

Este Targul anual al vitelor si porcinelor, veniti cit mai multi!
(Scanteia, 1967)

Detaliu nefericit, aceasta femeie fusese deja victima unui accident mortal cu un an inainte
(Libertatea)

Local traditional Pakistanez: ......, Sarmalute, Ficatei de porc
(Libertatea)

In acea noapte fatala, hemoroizii il impiedicau sa inchida ochii
(Libertatea)

Firul vietii victimei a fost sugrumat cu salbaticie, cu multiple lovituri de cutit
(Libertatea)

Avea doar o strangulatie superficiala la umar ...
(Libertatea)

Misterul femeii taiate in bucati ramine intreg!
(Ev. Zilei)

Biserica fiind in reparatii, victimele accidentului au fost comemorate in sala de festivitati a primariei
(Ev. Zilei)

Toti purtau o cirpa la brat .... (Ev. Zilei)

Cu arsuri foarte grave pe 70% din corp, ea s-a stins in drum spre spital
(National)

Arestarea s-a operat fara infuziune de sange
(National)

Familia multumeste calduros celor care au luat parte la decesul scumpei lor Elisabeta M.
(Romania Libera, decese)

Apa oceanului si clima sunt foarte umede in aceasta regiune
(Romania Libera)

Raportul politiei releva ca victima s-a sinucis singura
(Actualitatea Banateana)

Spitalul judetean a fost dotat cu un aparat de reanimare dupa ultimul strigat
(Monitorul de Cluj)

Cind s-a sinucis nefericita femeie ? Oare si-a gasit moartea inainte de a se arunca in apele Muresului ?
(Monitorul de Timisoara)

Gaurile din lenjeria lui lasau sa se intrevada o familie saraca
(Monitorul de Timisoara)

Vinatoarea in Vrancea: mai putini cerbi, dar mai numerosi (revista AGVPS)

Isi misca coada in cadenta, ca un soldat la parada (revista AGVPS)

Ultimele lui cuvinte au fost o tacere sfidatoare
(Glasul Bucurestilor)

si pe 26 Mai, am citit eu intr-un ziar online, local "... bănuiesc că ar fi căzut victimă unui atac de cord."

Rasul de Luni

Nu aici, in alte parti

Cel mai simplu mod de a alege un titlu, aici.

Daca participi, ai sanse sa castigi, mai ales, daca ai si idei, aici.

Cuca Macaii nu-i aici, eu doar locuiesc intr-una dintre locatiile reclamei, dar e aici.

Am plecat spre Ontario, pe jos, n-am sa ajung, asa ca revin diseara cu un interviu in exclusivitate.

Duminica egal poezie

Murim... ca mâine
Magda Isanos

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Folclor de Sambata

Caut partener/a

de sms-uri trasnite, ciudate, despre alieni si sfarsitul lumii, despre fantome si spirite, despre sfarsitul lumii si multe altele si care pot contine orice fel de limbaj, pentru ca, daca eu si colegii mei, ne lasam telefonul, la serviciu, intr-un anumit loc, unde avemm semnal, sa se sperie si sa crape inima in ala de pune mana pe ele, ca degeaba-i tot explic despre violarea intimitatii, dar vrem sa-i dam o lectie de neuitat.

Credeti ca...

...daca pe vitrina din imagine scrie reducere 50%, dar va prindeti ca reducerea e la cu totul altceva, ce n-are legatura si-i ziceti vanzatoarei "vreau si eu o cola la reducere", va considera nebuni?

Nu conteaza, dar se merita, mai ales daca insistati si-o intrebati "nici macar Fanta nu e la reducere? Ca asa scrie"

Bancul de Vineri

In tren, un american, un roman si un ungur. Americanul scoate o sticla de whisky, ia o gura si o arunca.
− Ce faci, ba? intreaba romanul si ungurul.
− Da-o dracu, ba, ca la mine in tara sunt destule.
Ungurul scoate o sticla de Tokay si repeta episodul.
− Ce faci, ba? intreaba americanul si romanul.
− Da-o dracu', ba, la mine in tara avem destule.
Romanul il ia pe ungur si il arunca din tren.
− Ce faci, ba? intreaba americanul.
− Da-l dracu, ba. La mine in tara sunt destui.

Un raspuns sau mai multe

E blog? Asa se cheama, asta e.

Aberez?Aberez.

Citesti? Citesti, pentru ca vrei, nu pentru ca sta cineva cu pistolul la tampla ta sau cu vreun topor in mana stanga sau dreapta, in functie de cum il manuieste mai usor, pregatit sa ti-l infiga in spate(daca totusi se intampla, spune-mi si ii fac eu sa nu te mai ameninte).

Am facut troc? Am facut, desi daca nu mi-a placut ce am vazut, am renuntat si-am anuntat persoana, ce mi-a cerut schimbul, ca nu e obligata, sa ma tina la panoul de onoare, eu nu o am. Priveste cu atentie in dreapta si-ai sa intelegi, mi s-a cerut sa facem trocul, n-am zis nu, pentru ca oricum mai citisem si in alte dati, dar niciodata nu i-am zis persoanei "ti-amintesti, ca mi-ai dat comentarii, prin care doreai sa facem troc, acum de ce tu existi la mine si eu la tine nu?", pentru ca nu-i nimeni obligat sa citeasca aberatiile mele.

Niciodata n-am cerut cuiva sa ma adauge in alte parti, doar pentru ca eu citesc ce scrie. Nu, nu oblig pe nimeni, citesc ce vreau, fara sa cer nimic in schimb.

O singura persoana am incercat sa mituiesc, sa ma scoata, in gluma, si-a luat-o-n serios, n-a acceptat mita, dar m-a scos.

Oameni buni si rai nu-mi mai cereti sa scriu despre site-ul vostru J, ca voi sa scrieti despre mine, pe site-ul vostru Q, pentru ca voi aveti PR3 si uite asa ne ajutam reciprioc. N-am nevoie de ajutor, doar daca aveti de gand sa ma sponsorizati sa plec in jungla sau in China, promit ca va aduc ceva bun apoi.

Nu-i nicio nenorocire ca voi aveti si eu n-am, pentru mine alta e nenorocirea. Uit, uit de militian si de ziua de Marti si intra copilul in depresie. Nu-ntelesei?Simplu, militianul si inca vreo doi si-o militianca si-au ales meseria asta din cauza mea, ca vrusei si eu sa ma fac candva, dar mana lui Dumnezeu, m-am imbolnavit de varsat si m-au injurat pilele apoi, ca nu le-am zis nimic. Ce sa fac, daca vroiam o penseta, nu pile, in schimb copiii au crescut si nu s-au imbolnavit, drept urmare azi se joaca de-a hotii si vardistii. Ei bine, militianul asta, din cand in cand are nenorocul sa ma intalneasca noaptea pe strada si sa se indure sa ma duca acasa (degeaba ma dau eu de asfalt si-i spun ca vreau sa merg kilometrul ala pe jos, cu militianul nu te pui niciodata) si-am vrut si eu sa fiu gentila, sa-i dau o bere, cand e fara masina (asta e marea dilema, cand e fara masina) si-mi zise intr-o seara, exact ca si copacul din Pacala, "Marti" si i-am spus "Marti te sun". Numai ca Marti mi-am amintit abia pe la 23:40 si i-am dat un sms "azi e Marti, am uitat" si-am primit si raspuns, dupa ora 00 "noaptea abia incepe" si i-am zis "da, dar e deja Miercuri". Si-ute-asa o tin de vreo 4 Marti, cand mi-amintesc eu si-i zic, vino la mine la serviciu, sa-ti dau berea aia, imi zice el "nu beau, cand lucrez", cand nu-mi amintesc si ma trezesc abia Joi si-i tirmit sms cu bancuri cu politisti, imi zice el "Marti". Vedeti voi, asta nenorocire, distrug visele militianului, poate apelez la postarita pana la urma, sa-i duca berea aia.

Imbatranesc

Stiti povestea aia cu bunicuta, ce-si cauta ochelarii si-i gaseste tot pe nas?

Ei bine, pe mine oamenii ma solicita, cand au nevoie sa mearga in locul J, sa isi ceara cine stie ce drepturi, acte sau altele asemanatoare, cica ei n-au curaj si ca eu nu tac si-nghit, ci "arunc priviri ucigase". Si-uite-asa m-am trezit parasind linistea, inarmata cu furci, topoare, drujbe (aveam la mine o revista cu scule, ca nu se anuntase niciun vant), pentru bucuria femeii.

I.De ce e bine sa mergi cu privirea pe sus:

1. vezi pasari

si pasari

2. adaugam la privire si de ce e bine sa mergi cu microbuzul, din cand in cand:

pentru ca afli, ce se mai petrece, p-acolo, pe unde locuiesti.

Deci, bunicuta. Dupa ce-am rezolvat problema femeii, am terminat de privit si cerul gri, deja trecusem la asfalt:

vrusei sa-mi leg parul. Leaga-l, daca ai cu ce. Patru buzunare la pantaloni, doua la geaca= cinci goale, intr-unul un telefon, o poseta mica= 1pix, un portofel, spray-ul nelipsit (nu pentru mine, pentru altii), camera foto, doua pateuri cu branza. Unde naiba-mi sunt alea, de le-am avut in par mai devreme?

Le-am gasit dupa doua ore, cand mi-am dat geaca jos, in bodega, stateau cuminti, una pe o mana, una pe cealalta.

Cine spunea ca nu se mai citeste?

Poate nu la biblioteca, dar la bodega ai de unde alege:

Si, daca ti-era dor de bibelouri:

Mai aveau in dotare inca o pisica, o soparla, niste spagehte nefierte, niste reviste, alte carti si niste tablouri cu jucatori de polo calare, dar nu m-a lasat insotitoarea sa le fac poza.

Macar muzica a ramas aceeasi, ca-n rest nu-mi plac schimbarile. Am vrut sa citesc povestirile lui Dickens, dar aveam de citit niste sms-uri si-am renuntat. Vroiam doar sa vad, daca termin de mancat, de baut, de altceva ce mai aveam de facut p-acolo, ma dau afara, daca le spun ca stau sa termin de citit.

P.S- La Vecinul Costel nu aveau carti.

Chinezii, din nou

Stiti ca iubesc chinezii si mai stiti si ca iubesc "maneaua chinezeasca". Declar pe aceasta cale, ca sunt fana domnului si l-am gasit iar:

Mult mai tarziu, pe la 23:20 si numai pentru tine "draga anonim/a": inainte sa te apuci de comentat documenteaza-te. Acum ceva vreme, cand am pus maneaua chinezeasca s-a trezit cineva sa-mi scrie cam aceleasi cuvinte, nici nu m-am obosit sa-i raspund, dar tie-ti zic: nu, n-am copiat pe nimeni, am descoperit-o p-asta, la fel ca si pe cealalta, pentru ca-mi plac chinezii si chiar aveam o stare, in care-mi doream sa-l revad pe domnul din imagine. As putea sa-ti insir mii de cuvinte, dar pe scurt, ori iti scoti ce ai tu prin urechi, ca sa intelegi mai bine, ori inveti romana, sa nu fie nevoie sa ti se traduca "mi l-a trimis Pitic". Tot nu-ntelegi? Simplu, mi se spune si Pitic.

Ziua cea mai lunga, noaptea cea mai scurta

Oficial e azi, de Dragaica.

Neoficial e la fiecare in parte, in functie de nevoi si posibilitati.

Mai bine ciudat, decat egoist

Cred ca nu-i persoana, sa nu stie melodia de mai jos:

dar cred ca sunt doar cateva persoane, ce ar accepta sa faca un sacrificiu (desi,daca o faci din inima,eu nu-l consider sacrificiu) pentru cel/cea de langa. De ce? Pentru ca oamenii-s egoisti.

Sa-i zicem S. Are 42 de ani, de aproape 10 ani sotul nu mai poate. L-a lasat? Nu, e in continuare langa el. De ce? Pentru ca face parte din categoria "ciudatilor"

Citatul de Joi

"Daca stii sa vezi ceva bun in fiecare om, aproape toti vor sfarsi prin a vedea ceva bun si in tine" (Ben Carson)

D-ale mele

Saptamana trecuta, cand credeam ca am convins-o si pe ea, sa priveasca meciuri, nu se mai uita el, din cauza "zumzetului". Azi imi zise cineva "vezi, daca nu te uiti la tv, a cantat chiar si la zumzaitoare" (cine?ce? aici)

De cateva nopti, vad meciurile in reluare si, daca la inceput nu le sufeream, acum realizez ca, probabil sunt printre putinele persoane, carora le plac "zumzaitoarele". Da, recunosc, imi place sunetul acela, ca de roi de albine, ma linisteste, atat de bine, incat de multe ori adorm pe el.

Tot saptamana trecuta oamenii ieseau in strada pentru ceva, acum au cam uitat, ies pentru altceva si n-or sa se trezeasca niciodata. Mi se pare asa de actuala vorba aia cu televizorul.

Poza de Miercuri

Ai zambit azi?

Din 144 de ore, 120 nu le-am dormit, zilele mi le-am pierdut, noptile le-am cedat spre folosul si binele omului (sper). Daca as putea, as ceda sute, mii de ore, sa stiu ca-i bine, sa-l vad zambind.

Ati zambit azi? Nu? Nu-i timpul trecut, daca n-o faceti pentru voi, ganditi-va ca poate altii depind de zambetul vostru.

Vroiam sa scriu de el de saptamana trecuta, dar am amanat si-am amanat si tot asa. Dupa ore de zambet si plans dupa aceea, m-am hotarat. Si stiti de ce? Pentru ca, poate asa nu mai urlu eu mai rau decat urla un lup la Luna si inteleg si altii, ce vreau sa spun.

Il cheama Jean Constantin. Asta e prenumele lui, pentru ca asa a vrut mama lui sa-l cheme, acum 54 de ani. E inalt, chipes, frumos ... zeci de femei si l-ar dori, macar pentru un suc. E sau a fost? Nici eu nu mai stiu, eu inca-l vad asa. Multi spun ca-i un fericit, ca nu i-a lipsit niciodata nimic, are o afacere, are o nevasta, are si-un baiat, are o nepoata, chiar si-o amanta (de fapt pe ea nu o mai are, a fugit cu incasarile firmei acum ceva vreme- si asta chiar a meritat-o si uite-asa in sfarsit mi-a dat si mie liber sa-i fac ceea ce spuneam mereu ), dar ii lipseste ceva important si si-a dat seama tarziu, mult prea tarziu spune el, eu inca sper ca nu e prea tarziu. Ce-i lipseste? Sanatatea. Ce are? Nu mai conteaza, dar dintr-un om, ce pana acum o luna arata ca de 40 de ani, a ramas o umbra. Oamenii din jurul lui plang, eu trebuie sa zambesc, el imi spune ca plansul lor, nu-l ajuta la nimic. Acum o luna a plecat sa se interneze, cand mai avea putin pana la Bucuresti a sunat sa vina cineva sa-l ia, ca se simte rau si nu se mai duce, el vrea sa moara acasa, l-au dus fortat. El nu vorbea prea mult, eu nu vorbeam prea mult, dar il faceam sa rada de fiecare data, cand ne vedeam (acum am aflat ca l-am facut sa rada, de cand m-am nascut); acum vorbeste mult, foarte mult, despre pasari, oameni, fluturi, iarba, nimicuri, eu tot trebuie sa zambesc si nu-mi pare rau, desi plang cand plec de langa el.

Stiu ca n-au nicio noima cuvintele-nsirate, dar ati zambit azi? Zambiti, ca maine nu se stie si nici nu va costa nimic, poate doar niste ore de somn donate oamenilor de langa voi.

Si stiti ceva? Cica doare mai tare sa-i vedeti pe cei din jur, ca va privesc cu mila si plang, decat sa cereti unui om sa va faca sa zambiti.

Niste chestii si-o nelamurire

Nu, ca n-am murit, inca sunt p-aici, fara sa bantui, asa ca nu stiu "cum arati inainte sa mori". Nu inteleg de ce cauta unii tot timpul asta si ajung aici, in jungla.

Nu-s fantoma din jungla, nu-s nici fantoma de la opera, sunt tot eu si am sa revin, de maine. Nu imi programez nimic din timp, nu scriu pe blog de pe telefon, doar intru si citesc doua bloguri, dar sunt vie si pentru ca tot se-ntreaba asta, poate vor sa afle si care sunt diferentele intre inmormantarile UE si cele romanesti:

Inmormântare UE:

1. A crapat nea Gica.

2. Constatam asta.

3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie

4. Sunam firma servicii funerare. comandam una bucata sicriu

5. Il ducem pe nea Gica la capela.

6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat nea Gica. Le zicem adresa capelei.

7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre nea Gica.

8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe nea Gica si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogenizeaza / ce-o fi, in functie de preferinte.

9.. Odata ingropat, Gica acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara

Inmormântare românească.

1. A crapat nea Gica

2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta

3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gica e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da..

4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca - ritual antecrestin, apropo -

5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.

6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.

7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus majoritatea din elemente tot antecrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept - sau invers? - costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.

8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari.. Altii cu steaguri si prosoape.Inca minim 2 cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca "darurile" - obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc

9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi "Pe langa Plopii fara Sot", "Drumurile noastre Toate", "Treceau batalioane romane Carpatii", "Dunarea albastra " (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON)

10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere. De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, d.ex. "Vasile"

11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.

12. La fiecare rascruce - intersectie - vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii "Sfinte Dumnezeule" in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.

13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca A MURIT GICA, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si "vamile" pe jos, obicei - cum altfel? - antecrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput saa se cam lichefieze.

14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.

15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gica nu.

16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gica sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenirer a mortilor.

Intrebare: dece sa cauti pe net, cum arati inainte de a muri?

Muzica de Marti (13)

De sezon

Pana mi-oi face eu timp sa si scriu,ca momentan doar citesc ce scriu altii, ce spuneti voi, mairadeti si de altii:

Perle din sport:

"Daca marcam un gol la inceput, pe urma putem si sa jucam si la 0-0. "(Gigi Becali)

"Daca nu dadea Ceahlaul 4 goluri, castigam noi cu 1-0!" (Ion Velea, membru al clubului Electroputere Craiova, dupa meciul Ceahlaul-Electro 4-1 disputat in campionatul 1994/95)

TEOREMA LUI TAMAS:

"Daca marcam mai multe goluri decat ei, cred ca puteam sa ii batem..."

"M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat. "(Gigi Becali)

Intrebat daca intentioneaza sa revina la Universitatea Craiova, desi semnase cu alta echipa pentru urmatorii doi ani, Sorin Cartu a raspuns: "Conteaza mai putin hartiile. Stiti cum e, omul se 'indoaie' la bani si la femei. La mine nu e cazul la femei." (Sorin Cartu)

"Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olaroiu si 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu." (Gigi Becali)

"Nu cred ca am fi pierdut acest meci, daca s-ar fi terminat 1-1." (Uli Hoeness, manager Bayern Munchen)

"Bai, nu va-ngramaditi toti in partea aia, ca se rastoarna terenul cu voi." (Constantin Teasca)

6 mai 2000: Universitatea Craiova-FC Brasov 1-0, autogol Bodea min.66. "Craiova a castigat printr-un autogol ? Sa fie primit!" (Sorin Cartu)

"Acest gol i-l dedic lui Ionut Badea, care a nascut azi-dimineata o fetita, iar golul i-l dedic lui." (Alexandru Baltoi)

"Noi suntem rapidisti din tata-n fiu, in afara de fiul meu, care e stelist." (Nicolae Vacaroiu)

"Milan sau Madrid, important e sa fie din Italia!" (Andreas Moller, fost international german)

"Fotbalul e ca televizorul: multi se uita, putini pricep! "(Petre Deselnicu)

"Situatia este fara iesire, dar nu e critica." (Stefan Effenberg, fost international german)

"Sper ca acest meci sa nu ramana singurul meu debut la nationala!" (Sebastian Deisler, jucator la Bayern Munchen, declaratie acordata dupa meciul sau de debut, unicul , in echipa nationala)

"In fotbal este ca in patinaj artistic: cine marcheaza cele mai multe goluri, castiga!" (Reiner Calmund, fost presedinte Bayer Leverkusen)

"Nu stiu cate goluri ar trebui sa marcam ca s-o eliminam pe Betis. Cat mai multe ar fi suficiente." (Gabriel Bostina)

"Putea fi 3-3!" (Ioan Sdrobis, antrenorul echipei FC Baia-Mare, dupa meciul Electroputere Craiova - FC Baia-Mare 8-1 disputat in campionatul 1994/95)

" Este incontestabila fortuirea ca romanul sa fie un strasnic luptator sarb." (Cornel Dinu)

"Exista o singura posibilitate: victoria, remiza sau infrangerea!" (Franz Beckenbauer)

"As vrea sa nu se modifice sistemul competitional, doar sa se revizuiasca numarul echipelor. Daca nu, sa nu se revizuiasca, dar tot sa se schimbe ceva. Sau sa nu se schimbe nimic, dar sa se umble pe ici si colo. Dar mai bine sa lasati asa campionatul, si sa nu retrogradeze nimeni. "(Dumitru Dragomir)

"Mircea Rednic ca antrenor e ca fierul de calcat: pe unde trece, parjoleste! "(Sorin Cartu)

"Copii, mergeti la scoala, ca si scoala e buna la ceva!" (Gheorghe Hagi, in vizita la o scoala generala)

"Nu am probleme musculare, pentru ca nu am muschi." (Dietmar Hamann, fotbalist la FC Liverpool)

"Ionel Ganea, ca om, e capabil sa infecteze pana si penicilina! "(Marian Iancu)

"In mare acesta a fost un meci, care, daca s-ar fi desfasurat in alt mod, altul ar fi fost si rezultatul." (Eike Immel, portar Germania)

"Filosofia este o transcedentala propedeutica pentru sufletul bantuit de moarte al romanului." (Cornel Dinu)

Neprimite, gasite si-mprstiate la altii.

Cateva cuvinte

Dupa poza, cateva cuvinte.

Handicapul e al nostru,nu al celor, pe care-i compatimim- am auzit-o intr-un film, acum vreo luna.

Restul cuvintelor or sa urmeze.

Rasul de Luni

Duminica egal poezie

Abia acum

Adrian Paunescu

Ranit la piept de crivatul cîinesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind întîmpinarea ta tîrzie
Si-abia acum îti spun ‘iubita mea’,
Cînd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.

Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am ramas ranit de crivat,
Gesticulînd spre minus infinit
Si construind delicte împotriva-ti

Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Deodata ce spun eu si ce spui tu
Sînt doua înghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tïne.

Asculta mai multe audio Muzica

Folclor de Sambata

Geamantanul bunicii si trusa de scule

Sau geamantanul parintilor sau geamantanul taberelor:

Sfaturi (ne)utile

Cum sa scapi de un jandarm si un politist in mai putin de un minut, undeva trecut cu mult de miezul noptii.

Cand jbeng dupa curba isi fac aparitia, cu ultimul model de dacia papuc, ce abia se tarsaie si au tendinta de a opri (iti dai si tu seama, singur), iei un zambet tamp si scoti buletinul . Cand, mai apoi deschid si usa, ca-n filmele americane, te duci cu elan, tupeu si cine mai vrei tu si spui "buna seara. Vreti buletinul, nu? Uitati-l". In momentul asta sunt terminati, clar nu se asteptau si va dati seama dupa simplu "aaaa...pai....aaaa", profitati de momentul de profunda gandire si continuati "lucrez aici, stau putin mai incolo, va uitati pe buletinul asta?". Gata, sunt pierduti deja: "aaaa.... aha...lasati, o seara buna, dar stiti e noapte, aveti si un rucsac... aaaa, sanatate".

Da, stiu, ca e si noapte, ca am si rucsac, dar poate ca nici nu lucram acolo, poate ca in rucsac aveam cu totul altceva, poate ca tocmai dadusem spargerea sau poate altceva, de ce nu s-au uitat pe CI-ul meu? Eu vroiam sa le arat ce fata de papusa aveam in poza si ei nimic. De ce nu m-au intrebat nimic? De ce naiba s-au balbait? Ce dezamagita sunt, n-au vrut sa-mi vada nici macar CI-ul.

Momentan fara cuvinte

,

dar or sa vina si ele.

Bancul de Vineri

O trupa de politisti se aduna in jurul sefului.

- Atentiune ! - zice sefu'- Incepem operatiunea ! Potriviti-va ceasurile ! E 11:48. Pentru cei care au afisaj digital: betisor, betisor, punct peste punct, scaunel, om de zapada.

M-apuc de sport

Pentru ca-s rea, pentru ca mi s-a spus candva ca-s "pisica neagra", adica un fel de mata blanda, zgaraie rau (si nu trebuie sa lase urme, zic eu), s-a considerat, de catre altii, care habar n-au ca-s mata, ca aveam nevoie si mi s-a adus o manusa de box, originala:

Pestisorul de aur

Ati asteptat toata viata sa-l intalniti, dar nu ati reusit pana acum. Nu-i nimic, inca mai sperati, poate intr-o zi o sa apara. Pe naiba, treziti-va, poate ca a aparut deja, dar daca n-a fost cel care trebuia, poate ca l-ati intalnit deja si pe fratele lui mai mic, pestisorul de argint, poate chiar si pe cel de cupru, de tinichea, de aluminiu, dar tot la-ati vrut pe el, pe cel de aur. Ce frumos suna, de aur, dar ce ne facem, ca aurul se pierde repede in apa? Pai vedeti, d-aia nu stim, cand trecem pe langa el. Si-apoi la ce sa asteptam pestisorul de aur, cand ar trebui sa ravnim la ceva mai mult? Ce mai e aurul azi? Nimic, il are pana si Aglaia de la bodega si Leana de la tesatorie si Veta de la alimentara si nea Costica, groparul, pe degetul mic, cu unghie mare. N-ar fi mai bine sa intalnim pestisorul de diamant, pestisorul Swarowsky, sa-i zicem, sau pestisorul de platina? Cum ar fi? Sa va-ntalniti c-un vechi amic, sa se mandreasca-n fata voastra "ba frate, prinsei pestisorul de aur" si voi sa-i spuneti linistit "te-am luat fraiere. Am pestisorul Swarowsky" si sa-l vedeti cum se-nverzeste de invidie.

Legenda- nu am ramas cu sechele, dupa urma zilei de Sambata, dar am o imaginatie prea bogata.

D-ale mele, d-ale lor

Ieri m-am trezit de la 5. Nici cand ma duc la serviciu, nu ma trezesc de la ora aia. Totul a plecat de la faptul ca, unul dintre cei, de au vrut sa ma ia la spectacol acum 25 de ani, a zis ca ar veni sa mearga la bureti. Ce gandira astia mici ai mei? O fi el la pensie (nu de "boala", asa-i sistemul in care a prestat, iesi la pensie de tanar), dar e gospodar si n-are timp, ia sa-i facem o surpriza, pana vine el o sa fie prea tarziu, sa ne ducem noi. Si s-au dus, s-au intors cu ceva, de a ramas si el impresionat, cand l-au sunat sa vina.

Ca sa ma ia oboseala si mai rau, m-apucai de "gospodareala", ca asta vroiam sa va spun:

367 de samburi (din cauza vitezei, erata: 637 ):

si-am atipit, ca m-am trezit repede, ca am visat-o pe Irina Loghin.

Las', ca vine iarna si-mi revin.

Citatul de Joi

"Învaţă să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă." Arsenie Papacioc

Estem

3 in 1 estem? Estem

4 in 1 estem? Estem

De ce n-ar fi si 5 in 1?

Estem:

Ca sa nu mor de inima

Saptamana trecuta, intr-o zi a disparut. In cinci minute s-a facut nevazut si nici macar n-am apucat sa vad unde s-a dus, l-am cautat disperata, i-am zis, cand s-a intors: "unde ai fost? Am innebunit cautandu-te", mi-a raspuns cu atata calmitate "aaa, deci acum esti nebuna?", incat n-am putut sa-i zic, decat "da". "Pai, atunci sa chem 112", mi-a zis.

A doua zi au plecat impreuna. Deja trecusera mult prea multe ore, fata decat calculasem ca aveau nevoie, cand s-au intors le-am zis "unde ati stat pana acum? Am sa mor de inima intr-o zi. Voi nu intelegeti? Eu nu va faceam asa, cand eram mica", mi-a raspuns la fel de calm "trebuia sa iei un Propanolol de la mine. Am stat pe bulevard sa mirosim teiul". Na, mai zi ceva. Mi-a recunoscut mai tarziu, ca nu a stat la niciun tei, dar ca inflorise. Sambata, unde am fost am vazut, ca s-a trecut deja, imi venea sa plang, nu alta, ieri, am vazut ca a inflorit si pe la noi si i-am zis ei doar atat"pot sa iau si eu, pentru tata?"

Eu nu stiu a cata intrebare e, dar e

Sunt oamenii planta. Ei nu stiu, eu ii cunosc, le-o spun unora, ii cunosti si tu, sigur i-ai intalnit macar o data, desi nu-s aceiasi, pe care-i cunosc eu. Eu am o dilema, ei nu-mi pot raspunde, ca incep sa rada, dar poate reusesc altii, nu ma las, sunt hotarata, vreau sa stiu, daca tot le sare mustarul, de care e? Dulce, picant? Cu hrean, fara? Oricum nu mai e la fel de bun, ca altadata, cand il mancam pe paine. Si mai vreau sa aflu, de ce le sare doar mustarul? Ketchup-ul, maioneza, smantana, frisca, de ce nu?

Poza de Miercuri

Ciurematele:

Cu ce am gresit Doamne?

Acum 12 zile, ma puse nevoia sa umblu prin soare (nu prin amic, asta mai lipsea sa-mi disec amicii) si m-am gandit sa trec si pe la sor'mea. Buuunn, nimic special, numai ca-ntre timp am luat si niste praz, rasad. Sor'mea, ce a petrecut la sat mai multi ani, decat mine, s-a repezit in el zicand ca-i usturoi, de m-am gandit "cu ce am gresit Doamne?".

Saptamana trecuta, un coleg, un alt om crescut la sat, m-a chemat repede sa-mi arate o "hibelula". I-am si zis, nu stiu sigur ce gandac e asta, dar nu e libelula, e ceva cosas sau cam asa, dar nu libelula, ne-a zis ca "normal ca nu e libelula, ca se zice hibelula", iar m-am intrebat "cu ce am gresit Doamneeee?".

Ieri, m-a intrebat cineva "de unde ai luat tu fiola aia acum un an?". Am crezut ca m-a plesnit cu ceva in cap, ce fiola, cand, eu? "Fiola de insecticid", imi zise. Nici nu-mi amintesc, cand am cumparat, d-apai de unde, presupun ca de la un magazin special. Maine, poimaine m-astept sa ma-ntrebe de unde am luat branza de vaca acum cinci luni, ca a fost buna si iar m-am intrebat "cu ce am gresit Doamne?"

Acum cateva ore am fost pana la magazin. Un muncitor la sindacobenzinar manuia o masina de tuns iarba. Nimic anormal, dar el o manuia pe pavele. N-am putu sa-i fac poza, din motive de camere, dar am martori, acelasi lucru m-am intrebat "cu ce am gresit Doamne?"

Am crezut, ca-i tot, ca nimic nu mai poate sa ma faca sa ma intreb azi, dar la intoarcere surpriza. Acum cativa ani am vazut un Trabant remorcat de catre o caruta, la mal, azi am vazut pentru prima oara in viata mea un moped, ce tracta o bicicleta, la vale si inca ma intreb "cu ce am gresit Doamne, de am parte de ei?":

si "hibelula":

Acum cativa ani, DOAMNA blonda (musai sa va spun despre ea, candva, o femeie de treaba si fara fite, cu o varsta din categoria respectabila-desi tot n-am aflat cum e treaba cu respectul pana atunci- si cu o functie tot la fel de respectabila) s-a dus in piata, cu putin timp inainte de Paste, sa ia d-ale guri, niste verdeata, niste "chestii", a zis cu tot calmul ei si vocea linistita "stufat aveti?", de ne-am gandit instantaneu "cu ce am gresit noi Doamne?", cred ca asa au gandit si bietii tarani, ca n-au zis nimic si fiica'sa d-abia a scos-o d-acolo.

Si eu mi-s dusa, dar cu ce am gresit Doamne?

Cand nu mai sti ce sa scrii

te tii de nebunii si faci ce spun altii, printre care si BadPisi

"Exact din locul în care stați acuma faceți 7 pași la stânga, ridicați privirea și priviți pentru fix 7 secunde. Apoi întoarceți-vă la computer și scrieți ce ați văzut Dacă ați văzut peretele, scrieți despre perete. Dacă ați intrat în budă, scrieți despre budă ) Dacă era să cădeți pe geam făcând asta, scrieți despre zbor ) Dar SCRIEȚI! Că doar sunteți bloggeri, ce lipsa mea de inspirație! )" -Copy-Paste,normal,ca doar nu ma oboseam sa insir litere.

Eu am intrebat:doar la stanga? Nu mi s-a raspuns, asa ca stanga am facut, o jumatate de pas, am sarit pe geam si apoi ceilalti sase si jumatate. Mi-am strambat gatul si-am privit in sus, ce frumoooooossss, uite cerul, noros, asta ma face sa mi-amintesc ca-i musai sa ii dau sms de multumire domnului Soare si sa ma gandesc sa cer si de ceilalti amici cate ceva, de la Banu, de la Croitoru si ma gandesc si la alte nume de familie, sa vad ce mi-ar putea oferi. Uite si-o cotofana si... timpul a expirat, inapoi la pc, pe usa, nu pe geam.

Acum fuga la baie cu injuraturile de rigoare, curentul l-au luat azi de vreo cateva ori, despre apa, tocmai ce am citit acum cateva minute, ca de azi de la ora 10:51, circa doua zile va lipsi cu desavarsire. Tata mi-a zis, ca probabil mai e in bazin si d-aia inca avem. E Miercuri, e zi de baie, trebuie sa profit. Maine, poimaine si cand o sa mai fie nevoie am sa multumesc tatei ca a avut inspiratie in '82 si-a facut o fantana, pe care o alimentam tot cu apa potabila,celor ce au inventat copaia si ligheanul si lui Doamne Doamne, ca m-a inzestrat cu rabdare.

Sa-njur lasii? Nu, nu mai are rost, ii las sa planga acum.

Gata, daca vreti si n-aveti ce face, masurati pasii si (uite o sisifonie) insirati cuvinte. Ce fac eu cu restul ideilor? Le aman, ca de obicei si poate pana ma hotarasc sa ma car in jungla, le si insir p-aici.

Daca stai la etajul patru si te apuci de masurat, ai grija sa nu iti rupi gatul, nu-i bai daca o faci si-n partea opusa si eu am vrut sa fac pe Spiderwomana,dar ca sa fac sapte pasi trebuia sa fac gaura in tavan si momentan n-am chef, in schimb asa,ca-i spuer oferta, desi-i criza, i-am facut si-n dreapta si cand am privit in sus am vazut... surpriza: tavanul. E ca nu va asteptati? Da, tavanul era si statea cuminte acolo, degeaba am incercat sa-l vad pe Chichi Cean, ca tot n-am reusit, in sapte secunde. Si cum era sa-l vad? Ca n-am oglinzi pe tavan sa ma vad in ele.

Sfarsit. In caz ca nu va dadeati seama.

Nu dorm si ma-ntreb

Nu dorm vara prea mult, candva ziceam ca ma odihnesc iarna. S-a dus si iarna, acum vine si cealalta si tot nu am dormit prea mult, dar nici obosita nu ma simt. Daca nu dorm, ce fac? Ma-ntreb, normal, ca doar d-aia nu dorm, din cauza intrebarilor existentiale. Ce ma-ntreb azi? Simplu: ce fel de pesti sunt cei de pe DN-uri, din anumite parcuri, din anumite parcari si alte locatii asemanatoare? Sunt pesti de apa dulce, sarata? Sunt rapitori? Sunt guvizi, calcani, hamsii sau fate?

Meteo

Nu stiu ce ati auzit voi la meteo, ca ploua, ca ninge, ca bate vantul, ca soarele va dormi, dar eu stiu, din sursa sigura, ce va face soarele azi. Candva v-am zis, ca-i buna si casatoria la ceva, MMS inainte se numea SMS, fratii ei inca se numesc S, ideea mi-a venit ziua, in timp, ce ascultam radio-ul, dar am aplicat-o seara. Stiam ca n-o sa se supere, noi nu ne facem farse d-alea inregistrate, cu batrane, ce te cheama sa le tai lemne, cu L, care te asteapta la nu stiu ce bar, cu H, care te iubeste si are numarul de la nu stiu ce amica, nu, noi facem glume inofensive si la sfarsit spunem si cine suntem, asa ca acum pot sa va spun, cum a decurs dialogul, undeva, trecut de orele 21:

- Buna seara, domnul Soare?

- Buna seara, da.

- Pot sa va adresez o intrebare?

- Desigur.

- Cam cat asa mai aveti de gand sa ardeti? La grade ma refer.

- Pai, acum nu mai ard.

- Corect, dar maine? Vreau sa stiu pentru maine.

- Maine, mai ard putin asaaa.

Asa, ca sa stiti, domnul Soare si azi arde, putin asa.

Arde. Sa nu va duca gandul in alta parte.

Amintiri si atat

Sunt 25 de ani, de cand niste veri au venit in vizita la tataie si mamaie si la un moment dat le-au spus: "mai, tataie am venit, ca ne ducem la Ploiesti la spectacol, ne lasi s-o luam si p-asta mica?". Nu i-a lasat, a zis ca "e prea mica pentru multimea aia de oameni, care o sa fie pe stadion, nu-i ca la teatru sau la circ. De data asta nu o las, nu-i nici tac'su acasa, sa hotarasca el", sa-mi treaca supararea, mie mi-a zis "hai tataie cu mine sa luam laptele de la nenea ala, ca iti da si capsuni". Ei s-au dus, pe stadion, eu m-am dus, dar cu tataie, ne-a prins furtuna, m-am speriat rau si-atat tin minte ca am zis "hai, mai tataie, ca nu mai sunt suparata, bine ca nu m-ai lasat".

Eram prea mica, avea dreptate, pacat doar, ca a fost ultimul spectacol.

Multumesc copilului virtual, ca mi-a adus aminte.

Putintel mai tarziu: am gasit si-aici ceva, daca va intereseaza.

Din nou

Mai e nevoie sa spun, ca-s fana expresiilor? Nu cred, ca v-ati obisnuit, doar sa specific, ca nu le caut eu, ci ele pe mine. Cum suna un cantec, "ne cunoastem din vedere, dar oricand e o placere ... si-atat", dar cand ne cunoastem de la o posta, cum e? Daca-i o posta de drum, nu stiu ce sa zic (cat e o posta de drum?), dar daca-i cealalta posta? Cine mai merge la posta, in zilele noastre? Pentru ce? Poate doar in banc, pentru timbrele cu Basescu, in realitate, doar pentru achitat facturi. Acum, putem sa ne cunoastem si din alta parte, nu doar de la o posta? De la o bodega, se poate? Sau de la multe altele, sa nu mai scriu eu?

Recunosc, inspiratia mi-a venit d-aici.

Recunosc iar: eu merg la posta, chiar daca se uita postarita la mine, ca la alieni.

Muzica de Marti (13)

Atat

- Nu dati sms-uri noaptea, in timp ce mergeti sau dati, doar daca nu priviti la ecranul telefonului.

- Nu va puneti cu dracu', voi vorbiti klingoniana, el o alta limba si nu se intelege nimic.

- Incercati sa nu raciti vara, daca nu puteti, aveti macar grija cum radeti, din cauza asta, apar accesele de tuse si puteti ramane fara aer.

Rasul de Luni

Ce ne lipseste vara?

Pai, daca a sosit vara, ce ne trebuie? Ce ne lipseste? Bronzul, logic. Si nu bronzul pentru soba, ci bronzul ala de pe piele. Pai, cum sa ne expunem asa albe, prin multime? Doamne fereste, sa nu ne mai placa iubiiiii? Sa zica lumea ca mergem cu branza la vedere? Sa ne crape inima de ciuda, cand o vedem pe madam J, cum isi etaleaza ea toata negreala, eventual cu mici pete pe alocuri, din cauza autobronzantei, ce lasa urme, daca o aplici singura si nu ai experienta, sau cu bronzul de fite= bronzul de solar. Nuuu, trebuie sa facem si noi ceva, dar cand? Daca toata saptamana muncim ca scalvii (macar sa recunoastem, daca tot nu facem nimic), ne ramane doar Duminica. Si-atunci recuperare tata, sa moara de ciuda madama J si toate sclifositele de la serviciu. Deci, Duminica fiind doar nu ne-om trezi de la 5, un 11 e binevenit, urmat apoi de o tigara si-o cafea (dupa preferinte se poate adauga la fel ca-n melodie si-un lichior "banii mei munciti de-o vara, o tigara,. un lichior si-o cafea, i-am cheltuit intr-o seara, mandro draga mea"- candva era populara, ca s-o fi transformat in manea habar n-am), inca vreo ora pierduta, pentru a alege costumul de baie si bineinteles pentru nelipsitul machiaj (cine zice, ca-i gretos sa vezi cum curge machiajul printre straturile de transpiratie? Niste ratate, ce stiu ele?). Hai, ca e 12, suntem gata de marea prajeala. Se ia una bucata cearceaf, paturica, rogojina, pres sau alta otreapa asemanatoare, se posteaza unde ne permitem, in functie de unde am bagat ca scalvii, in cursul saptamanii si se trece la actiunea prajeala. Ce daca nu avem voie, sa ne expunem, aia de spun asta sunt niste ratati, las' ca stim noi mai bine. Hai, ca, parca ar trebui sa ne intoarcem si pe partea cealalta, hai si pe laterala. Ce bine ar prinde un rotisor acum, n-am mai depunde noi efort. Parca pisca un pic si parca doare si capul, dar las' ca trece, bronzul merita orice. Hai sa mai bag o samanata, hai si cu o bere rece. Ia te uita, s-a facut 17, hai acasa, ca maine incepe un nou maraton de sclavie. Primul lucru... nu, nu un dus, cum banuiati, ci admiratul...hmmm, parca trebuia sa mai stau nitel, rosul asta nu ma prinde deloc, poate daca mai stateam vreo ora, devenea un maroniu, lasa, Duminica viitoare, oricum le sparg p-alea maine la serviciu, am sa-mi dau si cu rujul ala portocaliu, sa-mi scoata in evidenta transformarea. Gata, hai si cu dusul, ca poate am noroc si ma scoate iubiiii la o samanta la caminul cultural sa moara de ciuda toate dujmancili mele.

Hmmm, s-a facut 23 deja, iubiiiiii n-a dat niciun semn, dar ce-mi vine sa vomit si ce frisoane am si durerea asta de cap, ce nu ma lasa, desi am luat cateva pastilute d-astea roz, de le face reclama la tv, ca a mai luat si H si mi-a zis mie ca au afect imediat. Cu usturimea asta ce sa fac? Parca aveam un pic, din varul branzei, iaurtul, prin casa, ia sa vad? Ce alba sunt acum, dar tot nu-mi trece, am si varsat de vreo 3 ori, frisoanele astea nu ma lasa, tremur, oare ce o fi?

E 1, oare daca-l sun pe iubiiiiiiiiiii sa-i spun cum ma simt? Poate face el ceva.

..........................................................................................................................

A doua zi de dmimineata. Ia te uita, ce de alb. Stai, asta nu-i patul meu, unde sunt? Aaaaa, ceeee, la spital? Oare cum am ajuns aici?

Dupa cum spuneam: ce ne lipseste vara? Din pacate multora mintea doamnelor, domnisoarele si mai putin domnilor. Si din cauza lipsei mintii, urmeaza si lipsa sanatatii.

Mi-e mila

de Green, portarul Angliei, dinmeciul de aseara cu America.

Duminica egal poezie

Nu te-ai priceput

de George Cosbuc

Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai plăcut,
Că eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ţi-am fost dragă, ştiu eu bine,
Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.
Şi eu toate le-am făcut,
Ca să poţi să-mi spui odată,
Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?
Şi plângeam de supărată
Că tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici că-s mândră şi n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde ştii? În cale
Ţi-am umblat şi-n deal şi-n vale,
Şi-orişiunde te-am ştiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Să mă-mprietenesc cu tine:
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Şi plângea durerea-n mine,
Că tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Am fost rea şi n-aş fi vrut
Să te las, ca altă fată,
Să mă strângi tu sărutată?
Dar m-ai întrebat vrodată?
Mă-nvingea să te sărut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip cătam cu viclenie
Să te fac să-ntrebi, şi mie
Mi-a fost luni întregi mânie
Că tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici că de m-ai fi cerut
Mamei tale noră-n casă,
N-aş fi vrut să merg? E, lasă!
Că de-o fată cui-i pasă,
Nu se ia după părut!
De-ntrebai, ai fi văzut!
Tu să fi-nceput iubitul,
Că-i făceam eu isprăvitul
Tu cu pâinea şi cuţitul
Mori flămând, nepriceput!

Pentru asta a meritat

Poti trece peste text, e lung, te poti duce direct la final.

Racita, racita, dar nu crezu nimeni, ca-s chiar asa de rau. La telefon nu ne-am inteles, mi-au spus ca vorbesc cu prune in gura. Pe naiba, vorbeam cu un cocktail de dude si capsuni, pentru prune mai astept putin, am observat ca acum, cu ele verzi in gura, am o tonalitate mai ridicata. Si cu zarzarele-n gura m-am inteles bine, chiar si cu merele, cu lamaile, cu bananele (fructele, da?), cu agrisele, coacazele, perele si alte zeci de sortimente de fructe si legume. Despre rodii si visine, ce sa mai zic? Cand vorbesc cu rodii in gura, fug toti, atat de acre-mi sunt cuvintele, dar tot nu inteleg de ce "vorbim doar cu prune in gura". De ce nu putem vorbi si cu fructe de mare sau cu regele fructelor. Da, am aflat si eu ca pana si fructele au rege. Probabil in curand or sa apara printesele de aur ale fructelor si printisorii minune (daca vrei sa vezi regele fructelor, dai un click aici). Degeaba le-am dat apoi un sms si le-am zis "puteti aduce si pe mama asistentelor si toate rudele lor, insotite de toate medicamnetele si injectiile din lume, eu am febra, cica afara e cald, dar eu stau sub plapuma", ca nu m-am inteles cu ei si uite-asa la 2:30 am m-am trezit in drum spre baltile patriei.
Nu conteaza ca treceam de la starea de frig la starea de caldura, dintr-o clipa intr-alta, nu conteaza ca am consumat kilometrii de hartie, pentru a opri cascada ce o aveam in loc de nas. Nici macar faptul ca si piciorul imi spunea din cand in cand "hello sa nu ma uiti, d-aia iti dau junghiurile astea, nu ca as vrea sa te doara", sau orele de somn pierdute undeva, departe.
Nu pentru peste a meritat, ci pentru rasul de care am avut parte si pentru pozele facute, chiar daca mi s-a spus din start "ai voie sa faci poze si la firul de iarba ce va rasari peste 20 de ani, dar nu la oameni". Atat am vrut s-aud, ca-n rest am facut tot ce am vrut.
Prima poza a fost, ca sa citez "pfff, ce fain", doar ca e neclara, ca tremuram de ras si-n acelasi timp imi loveam si capul de bancheta din fata, din cauza de "caineeee, franaaaa". Si cum sa nu razi, cand auzi "nenea, nenea, sa traiesti. Unde e balta de biscuiti?" Normal ca toata lumea rade, dar doar putin, ca "nu mai radeti, vorbeste nenea!". Si se facu liniste, rasul era, dar nu zgomotos, fiecare radea pe ascuns, cum putea, pana ne permise iar "gata, radeti" si-am facut-o, toata ziua. Cu lacrimi, cu inecaturi, cu sughituri, cu piederi de aer, in toate felurile.
Despre maratonul balti, poate voi scrie, despre faptul ca in prima balta au prins doar cativa pestiosri si nici unul de aur, am doar o explicatie: pai, daca el vru sa ajunga la balta de biscuti, acolo ne tirmise omul. Biscuitii erau topiti cred, ca nici d-aia n-au picat"
Pentru toate astea a meritat: