Litere, cuvinte, propozitii, fraze, carti

Am mai scris eu candva, pe fuga (cand eram la pc si ma pregateam de start, cand eram deja la finish, cand treceam la proba a doua, 100 de metri garduri, cand la maraton si tot asa), dar acum am sa scriu frumos, cu aliniat, cu introducere, cuprins si incheiere, si poate intelege si Veronica, ceva, ca-i tot o aglomeratie de voci, pitici si Gulliveri in mintea mea.

Pai, pe vremea, cand erau perele de iarna (is si-acum, dar se fac toamna devreme si nu mai sunt verzi si nu au gust) si lumina venea de la lumanare, de la bateria de masina, de la felinarul cu fitil si gaz lampant, ca becul era in pauza obligatorie de la stat (si-acum e, mai des, decat era atunci si prin surpindere) descoperii eu cartile. Cartile de citit, nu cele de joc, ca Razboiul, Toci-ul, Tabinetul, Trombonul si Killer-ul erau deja tocite (nu scoteam As-ul din maneca, il scoteam din picior deja), mai tarziu am trecut si la Macao.

Iar am trecut la altele, cand eu trebuie sa-nsir cuvinte despre carti. Prima carte citita (dau si detalii de data asta) a fost asta:

Azi am gasit pe ultima pagina, mazgaliturile astea, mi-am amintit c-aveam set dublu, de carioci (toate casele desenate la scoala erau verzi, c-asa ma-nvatase sor'mea si intr-o zi, cand m-a-ntrebat tovarasa, cat mai am de gand sa le fac verzi, i-am zis ca nu se gaseste alt colorant pentru var):

Am terminat-o abia dupa vreo doua saptamani, cand s-a-ndurat tata sa mi-o restituie (cred ca se saturase sa ma auda mormaind, cand citeau ei la lumanre si eu refuzam sa citesc altceva, sau ii era frica sa nu daram totusi peretele camerei, in interior, in timp ce ma jucam fotbal, singura si eram si Bumbescu si Mateut si Beoloni si Belodedic,i in acelasi timp. Cateodata mai faceam si pe Camataru si chiar pe Rica Raducanu si sincer nu stiu ce au inteles ei atunci, din cartile, pe care le citeau, stiu doar, ca cel mai rau se enerva sor'mea).

A urmat apoi, desi nu-ntelegeam nimic, "Vechi si nou in matematica", dar ma atrasese poza cu egipteanul si spre norocul meu, am descoperit la o matusa "Intamplarile unui catel rasfatat", l-am descoperit pe Fido si-am intrat in randul lumii, citeam si eu carti pentru copii (trebuia sa le fac poze si astora?) si o carte mare si groasa, cu tot felul de povestiri, niciodata nu i-am stiut numele, ca nu mai avea coperti, dar stiu ca am plans la povestea lui Ursulet, eu citeam, eu plangeam. Ziua alergam pe toate coclaurile, jucam fotbal si "vanam" si seara plangeam la Ursulet.

Prin liceu, cand ne-a rugat profa de romana sa citim cateva carti in vacanta si sa le facem fise, am citit cateva, 180 intr-o vacanta de vara, dar cel mai amuzant a fost, cand am plecat in tara soparlelor. Mi-am luat la mine doar o carte de rugaciuni, Morometii lui Preda si Imitatia lui Hristos, o carte mica, primita cadou de la o DOAMNA (sincer, cine-si mai ia carti, cand pleaca la speriat de soparle? Eu, ca sa dau motiv de amuzament altora). Dupa o saptamana deja nu mai aveam rand necitit si-am trecut la cautat, prin podul casei, unde locuiam si timp de o luna am tot citit despre Paperinik, Topolino si prietenii lor. Cum? N-ai auzit de Paperinik? Cum nu? E Donald Duck si timp de-o luna am tot citi, despre aventurile lui Donald, Mikey, Pluto si ceilalti (radeti cat vreti ca si eu am ras si-atunci si-acum). Dupa ce-am terminat si cu nepotii lui Paperinik si cu verii si tot ce-am gasit p-acolo, am inceput sa-ntreb, in fiecare casa, in care intram si-am tot citit Cosbuc, Goga, Eminescu si ce mai gaseam in alta limba, prin garajul casei, in care locuiam (erau mai mult carti despre statiuni turistice, despre cai si reviste vechi pentru copii).

Acum citesc tot ce m-atrage, incepand de la etichetele, de pe pungile de seminte, pana la instructiunile de la scule. Despre ultima carte citita, am sa scriu altadata, poate ma hotarasc pana la urma, ca tot zic, de vreo luna, ca-i scriu profei de romana din liceu si ai sa intelegi atunci de ce, dar printre ultimele carti citite a fost Pitulicea si-ti pot spune ca, pana aproape de final, parca as fi eu ( EA mi-a recomandat-o, ea mi-a trimis-o).

De obicei, citesc noaptea, inainte sa adorm, tocmai d-aia m-am si speriat de veioza intr-o noapte, ca m-am trezit ca ma supara ceva tare si pana m-am dezmeticit eu si-am descoperit ca ajunsese ea in pat, a trecut o perioada.

Si mai nou, citesc si altceva, citesc in ochii oamenilor, ca-n palma nu ma pricep, dar daca-i cineva, care stie si vrea sa spuna sau poate doar despre carti, o poate face.