Blogodon

Nu pot să zic că nu suport proştii, pentru că nu pot defini prostia. Nici eu nu excelez în toate, poate că sunt expertă la escaladat copacii, dar habar n-am să fiu pupătorîncurător, în schimb nu suport nesimţiţii şi oamenii ăia de deschid gura fără să ştie despre ce vorbesc.

Puteam să trec mai departe, să nu îmi obosesc degetele, ca mintea mi-e odihnită, pentru unul/una din ultima categorie, dar m-am gândit că nu i-ar strica un ajutor, tocmai d-aia azi lansez un blogodon.

De aici am să mă adresez direct ţie, poţi merge şi la gazete, să strigi în gura mică "FJ13 mi-a răspuns, sunt important/ă pentru ea", dar să ştii că nu-i aşa.

Îmi plac oamenii ca tine, îi ador, oamenii ce deschid gura sau în cazul de faţă, înşiră nişte cuvinte, fără a avea habar de nimic.

1.Să presupunem că ai citit mai mult pe aici şi ţi-ai dat seama din poze, că nu sunt nicio rudă de a ta, nicio cunoştinţă, dar totuşi te-ai gândit vreodată că poate nu-s eu în pozele alea, că nu tot ce zboară se mănâncă, mai sunt şi păsări ce se sug? Dar ştii asta foarte bine, altfel nu văd cum ţi-ai dat seama că eu sunt o "femeie ce suge fără să fie răsplătită".

2.Cândva mă atrăgea un blog, la fel cum un magnet atrage fierul, îl citeam zilnic, comentam dacă eu consideram că am ceva de zis şi s-a gândit o doamnă să întrebe proprietarul, despre mine (n-aveam eu tarla de aberat să-şi satisfacă ea curiozitatea). Prostia mea, că i-am răspuns eu, gândindu-mă, că oricum posesorul de blog nu mă cunoştea, n-avea ce să-i zică despre mine. Eu am zis să-i fac un bine şi i-am lăsat un răspuns cu bun simţ, la sfârşit adăugându-i şi-un zâmbet, să-şi dea seama doamna. Greu cu ăştia ca voi, crezi că a realizat ea ce am zis eu? Nu, în afara faptului că s-a considerat extraterestră sau vreo staţie d-asta de emisie recepţie, altfel nu-mi explic răspunsul ei "calm cucoană/duduie, cum îţi întinzi antenele, cum îţi sare cineva la cap" (ăsta-i un citat aproximativ), pentru mine s-a mai făcut şi de râs.

Un altul (mada pe numele lui,dar fără a avea curajul de a se face arătat) la fel ca tine (ştiu că nu eşti tu pentru că tu eşti de prin Ploieşti, sau cel puţin aşa-mi arată mie ip-ul tău, dacă nu ştii ce-i aia, caută-mă şi-ţi detaliez), s-a gândit că "sunt o persoană grasă şi plină de coşuri" şi-i mulţumesc ei, pentru că m-a lăsat să văd asta şi lui, pentru că am aflat lucruri noi, despre mine şi m-a făcut să îmi dau seama încă o dată că oglinda mea mă minte. Diferenţa dintre tine şi el e că tu mă consideri o fufă, iar el o frustrată ce nu face sex. Ce nu ştiţi voi e că pentru mine cuvintele astea au alte interpretări, mai ales frustrat mă face să zâmbesc oriunde îl văd.

3. La un moment dat am avut tendinţa să cred că mă cunoşti, dar mi-a trecut în urma comentariului lăsat, cu privire la prima poză din postarea asta (îmi pare rău, că nu ţi-am păstrat toate comentariile, ne mai distram şi noi acum)

4. De ce îţi faci rău singur/ă? Dacă nu îţi place p-aici, de ce mă cauţi? Stă cineva cu pistolul la tâmpla ta? Spune-mi mie şi te scap eu.

5. Nu te enerva, faci riduri şi nu-i frumos.

6. Punctul 5 a venit deja prea târziu, nu? Dacă fierbi, roagă pe cineva să-ţi ia spumele, c-am auzit eu că prima spumă-i toxică şi să nu îţi dăuneze.

7. Ai grijă, să nu îţi muşti limba, înjurăturile nu fac întotdeauna bine.

8. Sfatul meu: nu îţi mai obosi ochii şi degetele, nu consuma energie electrică aiurea, nu tocii tastatura, doar pentru a citi pe tarlaua mea.

9. Inspiră, expiră, inspiră, expira, numără până la zece şi bucură-te, a fost prima şi ultima oară, când am scris pentru şi despre tine, dacă îmi laşi comentarii, am să le citesc, am să râd, iar cele ce nu conţin înjurături am să ţi le public, dacă vrei sa te răcoreşti, ori aştepţi vara, ori îmi laşi acolo la contact ceea ce ai de zis.

10. Acum am să îţi răspund şi la ceea ce vrei să ştii, deşi nu meriţi, dar am auzit că una, curiozitatea a omorât pisica şi mi-e teamă să nu treacă şi la alţii:

a) nu-mi place bmw-ul, pentru că nu-mi place- e că nu te aşteptai la răspunsul ăsta?

b) nu văd legătura între critică şi visul acela cu Emilia Ghinescu, dacă am să văd după ce-mi şterg ochelarii, te anunţ

c) am cultură? Pfff, am, de grâu, de secară, de scaieţi. Frică? Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau bau.

Pentru tine şi alţii ca tine m-am gândit ca azi să deschid un blogodon, să vă ajute şi pe voi lumea. Eu sunt prima şi mă gândesc că-ţi lipseşte curajul să spui cine eşti, îţi donez dintr-al meu.

Se caută bărbat

Când m-apucă, m-apucă bine şi mă ţine mult. Am căutat, am încercat, mi-am fâlfâit genele, dar degeaba, nu a fost să fie, nu am găsit şi am nevoie de un bărbat.

M-am tot gândit înainte de a face pasul ăsta. Am încercat de una singură, dar recunosc, nu pot, am alte preocupări. Mă gândesc cum să găsesc pe cineva, căruia să-i donez nişte vise.

Deci nu caut jumătatea, nu caut nici măcar sfertul, caut un bărbat sau un băiat, care poate să facă o poezie de dragoste, poezie ca de 15 ani, că la ce poezii am făcut eu, sigur copilul ia un -1, cu indulgenţă.

M-am gândit că ar fi bună şi varianta populară a celebrei Fată dragă, variantă învăţată de la tatăl copilului, în adolescenţa mea, dar sigur ne-ar exmatricula pe toţi.

Duminică egal poezie

Noi nu, niciodată

Nicolae Labiş

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Cine din noi va muri
Inainte ca trupul sa-i moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povara.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Ca un vant rau, ori ca o insulta,
Intrebarea prin raduri trecu,
Asculta, asculta, asculta, asculta,
Noi nu, niciodata, noi nu!

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Noi nu, niciodata, noi nu, niciodata,
Noi nu!

Ai grijă ce faci

Cu cine te bagi...", parcă aşa erau versurile .

Acum vreun an de zile, purtam o discuţie, pe messenger, cu cineva de la un post de radio, la un moment dat, respectiva persoana mi-a cerut o poza cu mine, i-am răspuns "nu pot, tata mi-a zis să nu dau poze cu mine străinilor", dar ca o glumă şi ţinând cont că ascultam săptămânal ce presta copilul, i-am trimis o poză cu mine, bebeluş, mi s-a spus că am complexe.

Ceva vreme după, tot prin intermediul messenger-ului, numai că de pe id-ul unei alte persoane, un altul s-a gândit să mă abordeze, proprietarul fiind plecat să "pozeze pescăruşi", i-am răspuns acelaşi lucru "tata m-a învăţat să nu vorbesc cu străini", s-a gândit să-mi dea o poză, am refuzat, tot străin rămânea, deşi ştiam cu cine vorbesc, mi s-a spus ca sunt foarte rea şi mi s-a lăsat un nr de telefon, număr returnat proprietarului odată reîntors acasă.

Poate că nu vă interesa asta, oricum nu a fost nimic grav, le-am luat ca pe nişte glume, dar eu una cred că-i alegerea fiecăruia ce face, numai că regretele apoi s-ar putea datora TÂMPENIEI.

La ce mă refer? La ştirea de aici.

Folclor de Sâmbătă

Bancul de Vineri

Merge Ion la tatal Mariei si-i zice:
− Am venit sa cer fofoloanca fetei dumitale.
− Dar Ioane, zice tatal nedumerit, n-ar trebui sa ii ceri intai mana?
− Pai cu mana pot si singur.

Vecinul meu, proiectilul

Că România stă să bubuie o ştiu de mult. Că un ţăran (în adevăratul sens al cuvântului), dacă vrea să-şi sape grădina cheama otv-ul şi-i spune că a găsit urme din Elodia, o ştiu, dar că un ţăran vrea să-şi extindă afacerea, afectat fiind de criză şi-şi mută sediul de la oraş pe plaiurile de smibaştină şi descoperă ditamai proiectilul cum stă să-nmugurească, tot a venit primăvara, am aflat-o abia azi.

Munceau ei, ţăranii români ieri, profitând de timpul de afară şi priveau cum se pregătesc toate să-nverzească. Munceau şi ei, muncitorii de la firma de construcţii, colegul lor, nefiind Dorel, munceau oamenii cu drag şi spor, când dintr-o dată:

- stop muncă? Ce-avem noi aici? La câţiva metri, sub pământ, pe perosană fizică, nu srl?

-bă, nu ştiu ce avem, dar hai să ne oprim şi sa ne scuturăm lopeţile, murdare de pământ, de chestia asta lunguiaţă şi să chemăm proprietara.

Proprietara sosită, femeie deşteaptă, duce mâna la inimă, fuge repede la telefon şi sună. Unde sună? La poliţie. Poliţia vine, vin şi geniştii, vine şi Smurd-ul şi gata, fără poze, că nu fusei acasă. La revedere vecinul, proiectilul, sper că ai fost ultimul, deşi ştiu că mă-nşel, la câte s-au găsit p-aici şi la câţi nemţi au sălăşluit. Urmele lor se mai văd şi azi, dar doar sub forma asta, că altfel ...

Bine că de data asta s-a-ncheiat aşa, c-acum zeci de ani s-a sfârşit tragic.

SUNT O MISOGINĂ

Sunt femeie, recunosc, am zis-o şi aici, dar sunt o femeie misogină. E peste puterile mele să inţeleg de ce unele ţin nepărat să strige "mi-am luat chiloţei", aşa de tare, încât se poate auzi pe o rază de cel putin 500 de metri.

Unu: chiloţei au fetiţele la grădiniţă, nu o femeie cu circumferinţa de 168 cm. Sau aş putea spune şi eu că mi-am luat rochie, nu tricou mai larg?

Doi: de ce m-ar interesa pe mine şi pe încă vreo câţiva că ea şi-a luat chiloţei? De ce e asta o ştire aşa de importantă?- Şi eu mi-am luat cotiere, dar nu am anunţat pe nimeni, eu zic să meargă la gazetă şi să publice.

Trei: nu mă interesează nici discuţiile din care aflu că iubyyy (exact aşa-i şi-n scris) i-a încărcat telefonul- eu o pot face singură, iau smecheria aia mică, pe numele ei, încărcător, găsesc două chestii mici, pe care deduc că trebuie să le introduc într-o priză, mai găsesc şi un capăt cu o altă chestie şi-o introduc într-o găurică a telefonului şi uite-aşa sunt şi ele fericite, sunt şi eu. Aaa, da, i-a introdus credit pe o cartelă? Aşa şi? Zici că MJ se plimbă pe faleză la Mamaia cu Freddy.

Nu pot şi gata. Nu pot să fiu linguşitoare şi să le răspund frumos, nu, deşi asist la discuţiile astea fără voia mea şi-n treacăt, deşi ele încearcă să mă abordeze şi să-mi spună "hai să-mi vezi chiloţeii", eu nu ma pot abţine şi le răspund ca o misogină ce sunt" vrei să ţi-i arăt pe-ai mei?" (şi zău că în momentele alea mi-aş dori să fiu bărbat)

Dragostea face rău celor din jur

Am reuşit şi performanţa asta, să mi se scurgă ochii. Ce-i drept doar unul, dar merg, nu neapărat stau şi mă întreb, când am ajuns să mi se întâmple tocmai mie d-astea. Acum nu te gândi, că dintr-o dată a început să mi se prelingă pe obraz un lichid verzui-albăstrui, văzând cine ştie ce Făt-Frumos. Nu, problema mea a fost alta şi chiar dramatică (să citez un coleg), dar eu, care de când mă ştiu am făcut numai nebunii şi n-am păţit nimic, am ştiut mereu să umblu cu grijă cu anumite chestii, am ştiut să fiu precaută şi mai ales, nu eram aşa de aiurită. Ori îmbătrânesc, ori îmi pierd din reflexe, astenie nu-i sigur, dar de la o vreme mă ratează "nenorocirile" milimetric. Da, ai ghicit, nu era vorba de scursul ochilor dupa alţi ochi (oare de ce se scurg ochii şi nu se poate spune "mi se scurge limba după cineva, aşa de mult, încât o ţin pe umăr"?), ci de scursul ochiului la propriu. Aveam eu impresia, greşită recunosc, că persoanele micuţe şi plăpânde erau considerate firave şi erau ocrotite, ei bine, eu sunt excepţia, eu sunt considerată, cea puternică. Nu contează, dacă în jur mai sunt alte persoane, de obicei ei gândesc aşa, ai ceva de mutat mai greu, cheam-o pe aia mică, aia mică, ce are pe jumătatea kilogramelor tale, dar tu nu poţi să ridici un pahar cu apă, d-apăi să muţi un lichid situat într-un vas de aproximativ 8 litri. Şi-aia mică sigur nu zice nu, vine şi te ajută, numai că tot tu, te împiedici, precum găina, da'-i afectată aia mică, tot ei îi sare în ochi şi pe faţă soluţia magică, obţinută în urma bolboroselilor şi a flăcării violet şi tot ea râde.

Mai puteam să fac ceva? Să înjur? N-avea rost, faptul era consumat. Să plâng? Păi, pentru ce? Am scăpat cu faţa la fel ca înainte, fără denivelări sau cratere, doar ochiul mi s-a scurs câteva ore, are aceeaşi culoare ca frate'su acum, e la fel de bine. A plecat întâi pupila, a urmat-o irisul, arătam ca un pirat şi vorbeam cu celălalt ochi, să nu-l apuce şi pe el scursul vreodată, că eu cred, că omul acela (care există el acolo, undeva) ar prefera să mă uit cu ambii ochi, nu să mă privească şi să vadă cum de atâta drag, mi se scurg ochii în faţa lui. Putea să se sfârşească grav, dar nu s-a sfârşit, aşa aş putea să-mi rup şi piciorul peste nu stiu câte secole, într-o altă viaţă, să m-apuc de plâns de pe acum?

Dragostea asta dăunează, mai ales când apare pe la 52 de ani şi eşti şi colega noastră.

De la alţii

"Definitie manele
Manele = virus purtat de undele sonore..... care ataca creierul si da halucinatii de grandomanie. Se transmite prin telefoane mobile si discoteci de cartier....sau din gura in gura. Pacientii manifesta o crestere a valorii (in ochii lor..efect invers in ochii altora) .. o crestere a greutatii datorata aurului fals de la gat....... hainele lor devin lucioase si albe cu inscriptii gen "harrison" sau "cortez" .... iar pantofii se lungesc inexplicabil.... (trebuie studiat fenomenul.)

PASUL 1

Nume de bastan (Elvis, Florin Fermecatoru', Englezu', etc.).

PASUL 2
Incultura generala obligatorie.

PASUL 3
IQ mai mic decit numarul de la pantofi. Cistigarea unui loc in categoria prosti, dar multi.

PASUL 4
Posesie (sau achizitionare pe parcurs) limuzina, castel, faraoanca si boraci (puradei).

PASUL 5
Rude-n puscarie.

PASUL 6
Imagine
I. Bijuterii - lant, ghiul si bratara de aur - mai mult de jumatate din greutatea corporala.
II. Freza - 2 parti gel, o parte par.
III. Hainele - cit mai stralucitoare si de haios gust.
a. Camasa (alba sau neagra).
b. Pantaloni (preferabil negri).
c. Pantofi de lac.
d. Vesta, manta sau capa.

PASUL 7
I. Versuri
Vocabular obligatoriu: bani, dusmani, tigani, golani, femei, fetite, printesa, bautura, dolari, aur, parai, lovele, milionar, Mercedes, celular, inima, suflet, Dumnezeu, viata, valoare.
Interjectii : oooooooof, ah, sha-la-la, cicalaca-cichicha, etc.
II. Sint admise:
a. greseli gramaticale;
b. verbe - conjugare si acord;
c. substantive - plural la alegere;
d. greseli de tipul la toti, lu' copilu' meu si din seria casa - as vrea ca sa te regasesc;
e. versuri albe;
f. rime cu acelasi cuvint;
g. metafore duse la extrem (floarea florilor, sugativa-n portofel);
h. cuvinte straine (bambina, ragazza, etc.).

PASUL 8
Subiecte
I. iubirea
a. relatiile
1. cu mai multe femei
2. reusite
3. nereusite (vezi parasire)
b. parasire
1. pentru altul/alta (merge si homo)
2. pentru bani
3. pentru ambele
4. moarte
II. familia
a. copiii
b. nevasta
c. fratele
d. bunastare, parasire sau lauda
III. banii
a. detinerea lor in cantitati exagerate
b. risipa fireasca
c. invidia celorlalti
IV. lauda proprie (bogatie, bunastare, performante sexuale, sex-appeal, performante muzicale)

PASUL 9
Melodia
I. instrumente consacrate
a. acordeon
b. orga proasta
c. instrument de suflat
d. tobe de sintetizator cu generozitate
II. voce
a. optionala si/sau chinuita
b. ecou
c. accent obligatoriu
d. rap inclus
III. originalitate facultativa

PASUL 10
Videoclip
I. miscari necesare (pentru manelist)
a. stinga-dreapta (maxim doi pasi)
b. pocnire din degete
c. zimbet cuceritor
II. 15-20 de fete dotate care sa-si agite echipamentul
III. decor haios (sau inexistent)
IV. lumini cit mai colorate
V. citeva masini decapotabile in care sa cinte barosanu'. "

Şi peste toate astea, neapărat ai nevoie de un pic de folie, nişte nasturi, lanţul de la câine, nişte haine oarecare.

Sursa messenger, sursa pozei.

Citatul de Joi

"Cel mai bun mod de a te inveseli este să încerci să înveseleşti pe altcineva." Mark Twain

De ce?

Dacă îţi face cineva semn către încheietura mâinii înseamnă ca vrea să afle cât e ceasul, nu? Înţeleg şi eu treaba asta, că doar nu-s dusă pe apa lui Marţi. Poate vrea să facă economie de cuvinte şi îţi arată prin semne. Bun aşa, dar dacă vrea cineva să ştie unde e toaleta, de ce nu arată spre anumite părţi ale corpului? E ruşinos, e vulgar? Să presupunem că suntem undeva, într-un loc aglomerat şi ai dori să afli unde e Vecinul Costel şi nu prea îţi vine să întrebi aşa cu voce tare, că spun unii, că nu-i frumos (cred că au impresia că-i mai frumos să faci pişu pe tine, decât să întrebi), nu e mai frumos să arăţi spre locul respectiv şi să ţi se răspundă la fel de simplu, tot printr-un semn?

Ieri

Dacă eram băiat, ieri îmi luam un tricou pe mine, ce avea imprimat "Mă numesc Dragobete, Dragobetele sărută fetele" şi plecam prin oraş la sărutat. Am o bănuială că, dacă le spuneam că mai lucrez şi cine ştie pe la ce ziar şi-mi făceam şi-o legitimaţie oarecare, picau multe la sărutat.

Da' nu-s băiat şi iar mă amuz pe seama superstiţiilor, despre Dragobete:

-dacă o fată sau un băiat nu vede azi niciun reprezentant al celuilalt sex, nu va avea parte de dragoste tot anul - i-auzi, da' ăia orbi ce fac săracii? Ei nu se iubesc?

- azi iese ursul la plimbare, îşi părăseşte bârlogul şi pleacă, dar dacă îşi vede umbra se va întoarce înapoi şi mai avem de aşteptat primăvara- deci nu păsările şi florile vestesc primăvara, ci ursul

- dacă auzi pupăza cântând azi, vei fi harnic/ă tot anul- dacă nu, asta e, poate o aude el/ea, dar dacă tot vrei, ascultă Anda Adam şi pu pu pu-ul ei.

Dacă Dragobete ăsta e de pe vremea dacilor, cum naiba ajunserăm să sărbătorim Valentin-ul?

Şi-apoi bancul cu găina de aici se trage, după ce urcau in pădure (dacă pădurea era în vale?) după viorele şi ghiocei (ştiam eu că e ceva ascuns, în fiecare an când ne strângeam să colindăm pădurea după viorele, anul ăsta am să fiu mai precaută), tămâioasă şi flori de fragi (da' se grăbeau fragii observ), unele fete luau zăpadă, o topeau şi cu apa rezultată se spălau pe păr şi faţă, cică le făcea mai frumoase şi mai drăgăstoase, era apă născută din "surâsul zânelor" (mergea şi apă de ploaie daca nu găseau zăpadă). Terminau ele cu prostiile astea şi treceau la fapte măreţe, pe la prânz coborau spre sat (s-a stabilit, pădurea era sus) şi prin sud, p-aici îi spunea "zburătorit" (ei bine, dacă o să mai zic eu d-acum "am zburat" să mă trageţi de sandale). Băieţii alergau după fetele, pe care le plăceau, iar dacă şi fetele împărtăşeau plăcutul ăsta avea loc o sărutare în văzul tuturor (se-mpiedicau precum gaina). Ei da, astea fapte măreţe, să nu vă întrebaţi acum de ce au primăriile bani de evenimente d-astea, dar n-au de gropi.

N-am vrut eu să scriu ieri, ca să vedeţi voi abia azi ce aţi ratat şi cum vă pândeşte năpasta după colţ, dar totuşi s-aveţi grijă la viorele.

N-am nimic cu iubirea asta, dar am cu ăia de ţin neapărat să o demonstreze altora, dar lor, în timp ce sunt cu iubi, ochii şi gândurile le sunt în altă parte.

Poza de Miercuri

Noroc vs ghinion

Unii-l consideră ghinion, eu l-am considerat noroc, noroc cu cisterna, carul e nimic, noroc cu lentile de contact, nu noroc chior, dar am noroc şi gata, poate să încerce oricine să mă contrazică, n-o să reuşească.

Îmi plac copiii, nu-i nicio noutate, probabil şi eu le plac lor, asta n-o ştiu, dar eu nu-i întreb niciodată "câţi ani ai? Îmi zici o poezie? etc", nu, eu le zic "eu am atâţia ani, vrei să-ţi spun un cântecel?" şi-uite aşa începem discuţii importante. Nu despre copii vreau sa vă spun, dar trebuia să vă introduc oarecum.

Am avut o zi minunată şi-am profitat de ea, cam aşa, am pus-o la perete şi i-am zis "stai că profit de tine". Ştiind cum am să-mi petrec seara şi fiind nevoită să plec mai devreme, pe la 16 am zis să decolez, numai că în mine s-a reîncarnat Lefter Popescu "beletul meu, unde-i beletu' că Sâmbătă era aici" Caut, caut, mai aveam puţin şi scoteam parchetul (azi sunt cuminte, aşez totul la loc), caut degeaba, m-apucă disperarea "cum să am bilet cumpărat de mai bine de o lună, să-l văd Sâmbătă şi-acum...Murphy şi legile lui", numai că salvarea vine de la el, de la telefon "îmi iei şi mie...", gândesc să mă fac de râs, sau să nu, mai bine mă fac şi-i spun "nu găsesc biletul, nu mai plec" şi-aud râsete, de-mi venea s-o strâng de gât aşa telefonic, dar printre hohote îmi spune "biletul ţi l-am ascuns eu să nu-l rupă aia mică Sâmbătă"

Tumbe, veselie, gata, decolez. Decolarea a fost frumoasă, timp aveam să-mi respect promisiune, trecuse abia o oră, trec şi pe la ele. Bun aşa, râs, voie bună, ora 18 sosind, trebuia să decolez şi eu de tot, doar la 19 începea. Mă duc să-mi recuperez şi poşeta, numai că surprizăăăăă, unde mi-e gentuţa din geantă? Întrebări, priviri, căutări, deja era 18:10 şi-apare ea, mică şi minunată "uite, vezi, mi-a plăcut hârtiuţa asta verde şi-am tăiat-o şi p-asta albă la mărime ei". Inima, auuuu, beletul meu, ce fac acum, nu bate copilul, noi suntem vinovate, dar eu trebuie s-ajung şi plec, cu biletul făcut franjuri în punguţă şi cu ochii în lacrimi, asta e, trebuie să găsesc o soluţie. Trinccc, ideee genială, în timp ce mergeam, ia să sun eu pe cineva, care poate ajunge în 10 minute la locul cu pricina să vadă dacă mai sunt bilete. Elan era cu mine (nu ăla al dnei Rădulescu şi-al cui e el acum), elan- tupeul meu, mă rog întâi să răspundă (ţinând cont că am vrut să-i spun ceva important cu o zi înainte şi n-a răspuns), îmi fac cruce, mă gândesc c-am să-i promit că îi fac curat pe viaţă, îi fac pantofii, îi fac orice doreşte, numai să mă salveze şi sun, numai că "abonatul (apropo, dacă ai cartelă de ce nu zic "cartelosul sau carteloasa"?)", mai zic vreo 15 rugăciuni, în timp ce scriam un sms şi dau send, deja mă vedeam plimbând pe viaţă o pisică în lesă, dacă am zis că eram de acord orice, mă aşteptam numai la dorinţe d-astea. Am scăpat de idei, c-am primit răspuns "nu pot vb". Bun, 18:22, eu încă sunt la 8 km depărtare, laa' că-i bine. Şi-a fost bine: ora 18:50, privirea de miloagă, telefonul în mână (asta ca să demonstrez c-am avut bilet) şi deschid gura: "bună seara mai aveţi bilete?eu am biletul aici,ori stăm şi-l asamblăm până vine TG data viitoare, ori îmi cumpăr altul, dar cu ăsta ce fac? ori da-ţi-mi şi dvs o idee".

Ora 18:55 "stai liniştită, sunt pe locul D24, B3 e gol, m-aşteaptă tot pe mine".

Mda, ea-mi spune că aceleaşi ceasuri rele, alea trei, da, da, pot să calculez şi eu 19-16=3, dar tot nu cred, eu am noroc. Noroc şi un pic de nebunie (mai multă).

Pe scurt

"Sufletele foştilor zidari
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…" (dacă vrei s-asculţi)

Aşa a început şi-apoi "când am fost cu celelalte două anotimpuri, am revenit, aşa cum am promis şi cu iarna-primăvara. Iarna e un anotimp splendid, civilizaţia, pseudocivilizaţia ne face s-o urâm... pentru astuparea unei gropi în Bucureşti plătesc 3000 de euro, dacă mi-ar da mie 10 străzi..."

Numai că ... bip, bip-bip, bip-bip ... "linişte, vreau să-l aud şi-a patra oară" şi s-a făcut linişte, dar a patra oară nu s-a mai auzit "dacă tot nu l-ai lăsat a patra oară, închide-l, e păcat, te zăpăceşti, se uită lumea la tine, te simţi groaznic"

"au ăştia de la unguri spre vest la trifoi, noi l-am dat la vaci să-l mănânce, dar au ungurii şi restul la trifoi.Cine ştie ce dă peste noi, de-o să avem doar d-ăla cu patru foi, cu cinci foi, şase foi, mamă ne vine un noroc nene, de vine o bombă pe noi, mare aşa, ca să ne scuture. Hai că ş-aşa zice lumea că sunt hitos, generaţia tânără.Ia să auzim ce hit am făcut eu "fratele meu eşti hitos" Apropo de hituri, ce-o să vă cânt acuma cică e hit, e un cântec aşa de frumos, ştiu că vă place. Neşansa mea şi-a dvs e că nu mă difuzează ăştia pe posturile de radio, sun tâmpiţi, dar eu nu mă milogesc de ei, îi las aşa cum sunt" (hitu-i aici, dacă doreşti).

Şi-a avut o sugestie de siglă şi pentru PDL, o sticlă de bere portugheză, mică si tare, ce se intitula "Super Bock".

Pe mine mă linişteşte, un spectacol cu Tudor Gheorghe mă face să uit că am ajuns să nu mai urmăresc tv-ul, pentru că n-am ce să văd, că la noi se promovează "cultura, cultura lui Adi Minune". Are omul acesta o măiestrie din a îmbina vorbele/povestirile cu muzica, încât uit de multe şi mă las transpusă într-o altă lume. Îmi place cum face trecerea de la una la alta "acum v-am vorbit mai mult, să vă fac să uitaţi de starea aceasta de muci şi lacrimi (starea fiind dată de melodia asta).

Următorul e prin Mai "îmi place la Ploieşti, îmbătrânim împreună,din '70 de când am venit prima dată, cred că vă ştiţi deja între voi. Vorbiţi pe holuri până intraţi, vă salutaţi :ce faci?Am venit să-l ascult p-ăsta iar. Las' că a zis că revine, ne vedem data viitoare, sănătate".

Un ultim citat :"erau 3 branduri la Craiova înainte de '89 (branduri le zice acum): Electroputere, U. Craiova şi eu. Electro e zero, ca toată industria românească, Universitatea e +1, iar eu am fost detronat acum o lună, da' nu-i bai, am fost detronat de Jan, că el promovează cultura. Cum care Jan? Jan de la Craiova."

Ceva: Sufletele foştilor zidari e scrisă de Adrian Păunescu.

Altceva: poate că-i aşa cum spune aici, nu mă interesează, consider că ar trebui să se rezolve altfel, sau să se asculte versiunea ambelor părţi. De cântat, a cântat alături de Orchestra şi corul Filarmonicii Muntenia din Târgovişte, dar eu am simţit că mi-au arătat mai mult respect, decât data trecută" (puncul doi)

Aş putea să scriu tot aici, dar n-o să-mi fie de ajuns şi poate unii nu-s ascultători de Tudor Gheorghe. Pentru mine merită, merită atât de mult, încât o să aflaţi imediat.

Muzica de Marti (13)

Cum a fost Emilia Ghinescu la un pas de bătaie

Nu ştii cine-i Emilia? Nu-i bai, pui google-ul la treabă, îi dai o lupă şi el îţi găşeşte imediat.

Emilia a fost la o nuntă şi a prestat vreo câteva programe, la un moment dat, într-o pauză, a abordat-o şi pe ea "ce frumos cânţi şi ce de cântece frumoase ai. Un repertoriu foarte bogat" şi-apoi a mai prestat vreo câteva programe. În următoarea pauză, iar au discutat despre repertoriul ei, iar i-a admirat vocea şi cântecele, iar când ea a urcat pe scenă i-a urat succes şi i-a spus că o s-o asculte.

Şi-a cântat şi ea, una dintre compoziţiile proprii şi-a continuat cu altele, ale altora, ale ei ... şi lumea s-a veselit, au dansat, au aplaudat, dar a sosit şi vremea pauzei. Era curioasă să afle şi părerea Emiliei, numai că surpriză, ea nu mai era la masă, iar odată cu plecarea luase şi repertoriul celeilalte. Era hotărâtă s-o prindă şi să măture asfaltul cu ea (nu-i bai, d-abia era curăţenie pe străzi), numai că ... s-a trezit şi apoi m-a trezit şi pe mine, să-mi spună ce a visat.

Şi credem că o să am o noapte liniştită şi plină de somn.

Atunci când...

...

O femeie:

- are o maşină bună, sigur a obţinut-o prin alte metode

- avansează, sigur a făcut altceva

- se mărită cu un bărbat mai în vârstă, sigur îi caută doar banii

- se mărită cu unul mai tânăr, sigur n-a mai vrut-o nimeni şi a luat ce a găsit

- dacă două femeie merg împreună într-un restaurant, sigur sunt la agăţaţ

- a avut mai mulţi iubiţi, de-a lungul şi de-a latul vieţii, e o curvă

- a luat-o pe arătură şi-a râvnit la ştiuletele altuia, e de neiartat (totuşi ar trebui să renunţe la unul dintre ei şi gata)

- înjură sau utilizează anumite cuvinte, e o fiinţă vulgară

- se îmbracă în fuste scurte, sigur caută ceva anume

- căsătorită se întâlneşte cu o cunoştinţă mai veche şi merg să bea o cafea, sigur au făcut şi sex

- e divorţată, automat devine curvă

- singură, are o aventură de o noapte, e tot o curvă

Un bărbat:

- are o maşina bună, sigur a muncit pentru a şi-o putea procura

- avansează, sigur e inteligent

- se însoară cu o femeia mai in vârstă, sigur e valabila vorba "gaina bătrână face zeama bună"

- se însoară cu o femeie mult mai tânără, sgur ea-i cauta banii şi el e "săraculd e el"

- dacă doi bărbaţi merg împreună într-un restaurant, sigur dicută despre orice altceva, dar nu sunt la agăţat

- a avut mai multe iubite, e un bărbat experimentat

- a vizitat alte peşteri, sigur e de înţeles, e bărbat şi-aşa fac ei

- e divorţat, e de compătimit, tot "bagaboanta" a fost de vină

- are o aventură de-o noapte, e ceva firesc

- înjură, e ceva normal

Din păcate:

- unele femei acceptă violenţa fizică şi psihică, gândind că-i ceva normal

- unii bărbaţi încă au impresia că şi-au luat sclavă în momentul căsătoriei

- unele femei încă gândesc că "tu eşti bărbatul în casă trebuie să te descurci"

- unii bărbaţi cred că "locul femeii e la cratiţă"

- relaţiile sexuale în anumite cupluri, încă sunt asemănătoare celor de pe DN-uri, el încă vine acasă şi spune "hai", ea încă nu ştie să discute despre asta şi apoi se întrebă "de ce nu am simţit nimic?"

- unele femeie încă inventează migrena, atunci când nu au chef de altceva şi din migrenă în migrenă şi lipsa comunicării, el ajunge în alte peşteri şi-i cel mai vinovat

- unele cupluri încă stau împreună doar de ochii lumii, deşi fiecare are o altă viaţă

- unele femei cred că "toţi bărbaţi ie porci", unii bărbaţi cred că "toate femeile ie curve"

- după ce un cuplu îşi încetează activitatea de cuplu, el a fost un nenorocit, ea a fost o curvă

Şi lista poate continua, numai ca azi ne oprim aici.

Râsul de Luni

Să râdem cu şi despre blogul meu

De ce să râdem? Pentru că aşa vreau eu. Pentru că iar o să vedem cum m-au descoperit.

Merci de vizită, nu contează cum aţi ajuns, dar unele-s amuzante şi merită să râdem împreună.

cum vorbesc cu fetiţa junglei- ţinând cont că eşti din Huşi, eu zic să-mi vorbeşti româneşte si ne înţelegem

Cănuţă om sucit şi poze cu acelaşi cănuţă- aici sunt, m-aţi găsit, pozele sunt ale mele, dacă apar în altă parte e grav

medic- ai citit sfaturile, aş putea adăuga că pacientul V i-a mai spus donşoarei că nu-şi doreşte să trăiască veşnic, ci până îi expiră CI-ul, adică în 2051, dar totuşi cât de mare e Bucureşti-ul nu cred că ai nevoie de dra, găseşti doctori şi acolo.

relaxare în româneşte- pff, greu printre străini, tot România îţi oferă relaxarea. Mă gândesc că nu-i aşa urât în Zaragozza- Spania. Dacă te-a ajutat la ceva, mă bucur, dacă nu, asta-i viaţa, caută o altă cale.

plecată nus la clc- nici eu, sunt dusă cu pluta pe Fetica şi CLC a mea mă tot roagă să-i iau o geantă şi eu bloguiesc p-aici, să-mi fie ruşine, poate Marţi reuşesc, dar tu unde eşti? La malul mării?

reţete de adrenalină- ştiu câteva, dar n-am timp, îti scriu una, poate te ajută: se ia una bucată persoană fizică, ce poartă numele tău, una bucată cearceaf, una bucată clădire, învecinată cu una bucată clădire mai mică. Se foloseşte clădirea mică la escaladarea clădirii mari, cearceaful se ţine sub braţ. Acum, după caz, se aşteaptă la rând, că mai sunt şi alţii, mai mari, dornici de adrenalină, se agită cerceaful de vreo 3 ori şi apoi te lansezi în neant. Să nu uit, ca senzaţia să fie mai mare, trebuie neapărat să faci asta în copilărie şi lângă clădirea cea mare să existe neapărat o vale. Noi am scăpat (doar capul a fost afectat, după cum se vede), dar nu garantăm reuşita.

să facem din tun tractoare- nu-i aşa că am resuscita agricultura? Dacă eşti dispus/ă la risc, ne băgăm în afacerea asta, ce zici?

niciodată să nu- aştept să văd ce nu trebuie să fac niciodată, dar dacă mă întrebi pe mine: niciodată să nu te duci îmbrăcat/ă în roşu în arena taurilor. E bine? Merge? Sau dacă îl/o ştii pe cel/cea cu adrenalina, să-l/o laşi să se ducă.

declaraţii recente emil boc- mie nu mi-a făcut nicio declaraţie, să vezi ce-i fac, dacă-l prind.

poezie despre egalitate- "liberte, egalite, fraternite", "dreptate şi frăţie frate Bălcescu!" N-am învăţat azi, doar citatele alea le ştiu despre egalitate, că-ntre sexe nu există, unele se măsoară în lungime, altele în diametru.

inimioare inimioare- rinichiuţi, ficăţei, urechiuşe... mai joci?

nebunul junglei - asta e, m-ai descoperit, am tot încercat să ascund că mi-am făcut operaţie de schimbare a sexului, acum nu mai am ce face; recunosc nu mai sunt fj13, sunt bj 13 şi dacă tot sunt nebun pot să atac şi regina?

comentariu căci numai din adâncul mării se pescuiesc mărgăritare- dacă vrei ţi-l trec şi pe caietul de teme, dar nu am scrisul caligrafic.

cratima între prenume- eu am zis să se adauge şi Sfânta Cratimă, dacă eşti de acord, facem o petiţie şi poate reuşim,gândeşte-te doar, cadouri, dixtracţie, o altă zi pentru onomastică.

multi ştiu totul, dar fiecare nimic- bine zis, dar dacă nu ştiu nimic şi recunosc mă ierţi?

la huiduit de maimuţe- e mai uşor în doi. Dacă te bagi, eu mă lansez cu liana, le huidui şi tu le prinzi? Asta, până prinzi mersul cu liana, că apoi totu-i uşor.

ştii cine eşti- momentan ştiu, acum depinde cum evoluez, dacă nu am să mai ştiu, am unde întreba, se pare că alţii ştiu mai bine.

-vremea la Hăbud- Hăbud de Prahova? Nu contează, oricum nu ştiu, dar dacă îţi trebuie pentru ce mi-a trebuit mie acum ceva vreme şi degeaba am încercat să aflu numărul Romicăi Jurcă, Busu fiind ocupat cu problemele lui, scrie şi tu ce îţi trece prin cap. Eu a trebuit să fac un referat unui copil, al cărui tată, i-a încurcat termometrele. Degeaba am căutat eu, vremea din urmă n-am găsit-o, aşa că am trecut cu aproximaţie, am aşteptat să treacă ora de geografie, având mai multe emoţii, decât avea copilul, a luat Fb şi eu am respirat uşurată. Bietul copil, nici acum nu ştie că şi-a pus încrederea în cineva, care habar n-are despre meteo.

Presupun că acei ce cauta direct fj 13 au avut deja de a face cu mine, pe cele vechi nu le repet, că nu-şi mai au rostul.

De la alţii

Sursa mail.

Păsăricaaaa

Ştiţi că-mi place să m-amuz. Cui nu-i place? Numai că eu de mult prea multe ori m-amuz cu alţii (nu pe seama lor) pe seama vorbelor ce le scot. Dacă tata, atunci când a vrăjit-o pe mama, să înmulţescă specia, a făcut-o râzând, eu n-am nicio vină. Nu vă-nşir ce zic şi cum fac oamenii să râdă, doar că în urma unei discuţii inteligente, despre exhaustivitate şi anticonstituţionalitate, am fost descoperită şi cât am încercat să nu fiu remarcată, dar deja era prea târziu, numai că n-am putut să mă abţin. Trebuia să rămân cu privirea de inteligentă, dar n-am putut, deja mă obosea discuţia şi-a fost o forţă mai presus de mine, ce m-a învins.

Totul a început aşa: oameni deştepţi, plictisiţi, discuţii şi mai plictisitoare, oameni normali (fiecare defineşte normalul cum doreşte), ce asistă la aceleaşi discuţii plictisitoare, dar care între timp mai strecoară şi câte o glumă. Eu în a doua echipă, ascult la primii, mă distrez singură, în interiorul meu (mă amuză mult oamenii, ce spus câte ceva despre o anumită situaţie, sau despre anumite persoane, fără a le cunoaşte), încerc să mă abţin şi reuşesc o mare perioadă de timp, până când urechile mele, deja n-au mai suportat: păi bine domne', cum să vorbeşti, despre cineva, să spui că te-ai întâlnit la cafea acum două zile cu el, când el e plecat din ţară?! Şi-am reacţionat, fără să-mi pese, ce şi cu cine stau de vorbă (mda, mi s-a mai spus, că am să sfârşesc tragic, dacă nu învăţ să tac) şi de-aici discuţia inteligentă a luat o altă întorsătură, ceea ce m-a amuzat şi mai mult. Numai că la un moment dat, am auzit faimoasa expresie "ţi-a ieşit un porumbel pe gură". L-am căutat, am martori, i-am spus persoanei, ce a grăit, că-i o norocoasă, la cât valorează unii porumbei, în două luni uită de rate şi foame. L-am căutat degeaba, că nu l-am găsit, dar zbangggg, întrebare(normal): de ce nu poate să iasă un cuc pe gură? (aloooo, cucul, pasărea aceea singurică, da?, nu alţi cuci). Să stai de vorbă cu cineva şi dintr-o dată să-i spui: stai puţin, că mă jenează ceva pe gât, trebuie să-i mai tai aripile cucului ăstuia. Da' ce, proumbeii sunt mai şmecheri sau ce? O coţofană, o ciocănitoare, pupăză sau orice altă pasăre nu poate ieşi? Ei bine, mie-mi ies cuci pe gură (am specificat de care) şi melci, fără case.

Duminică egal poezie

Antiprimăvara

Adrian Păunescu

În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.
Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lîngă mine nu eşti tu.

Primăvară, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, sîntem reci,
Iarnă ni-i pe veci.

Schimbări mai grave decît moartea
Au fost şi sînt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi,
Şi ninge pînă la prăsele
Ninsoarea intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.
Ce dacă vine primăvara
Atîta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţï.

varianta Vasile Şeicaru.

varianta Tudor Gheorghe:

Recomand fără încredere

Azi am profitat de vremea frumoasă şi-am făcut ce mi-a plăcut, printre altele am găsit şi-un colac, mi-a ajutat să-not prin bloguri şi-am observat eu că-i o nouă modă, toată lumea găteşte.

Acum plec la teatru, teatru radiofonic, la iculici şi-ntre timp gătesc şi-o omletă. Nu o preparaţi prea des, poate avea urmări grave şi-i doar cu acordul lui, dacă doriţi reţeta o găsiţi aici.

La plimbare

Stau şi gândesc (păzea, că-i grav), dacă cineva îmi tot zice nişte cuvinte şi-apoi se contrazice, înseamnă că mă duce cu preşul? Hmmm, mi-aş dori să mă plimbe cu iuta, covorul de iută, mi-aş închipui că sunt într-o Dacie şi m-aş simţi minunat. Nu doresc persane, nu-mi plac Bmw-urile, dar cu iuta m-aş risca.

Sau o însemna că mă duce cu zăhărelul? De ce s-o chinuii atât? Simplu e să mă plimbe cu lămâia sau sărăţeaua, că atunci m-ar face fericită.

De ce aproape toată lumea plimbă doar cu preşul sau zăhărelul? Şi plimbătorii ăştia au permis de codus preşul sau zăhărelul? Unde au dat ei examen şi cine i-a promovat? Au dat mită? Dacă da, cât? Vreau şi eu permis de dus cu preşul.

Din amintiri

Pe când eram eu mică şi zglobie, de parcă acum sunt mare şi liniştită, îmi apăreau tot felul de eczeme mâncăcioase. Aşa le ziceam eu, pentru că nu mai ştiam ce să fac să nu mă scarpin. Bine că nu-mi apăreau pe faţă, nasul îl aveam plin de pistrui (care m-au părăsit între timp) şi corpul de eczeme. Cred că şi tata se plictisise de atâtea drumuri la doctor şi acelaşi răspuns "e sănătoasă tun" (da, un tun ruginit zic eu), aşa apar blândele la copii, dacă nu-i trece până la 18 ani, nu-i mai trece toată viaţa". Deja mă gândeam eu, cum o să am tot timpul după mine o periuţă, ceva, să mă scarpin, sau cum o să mă apuce scărpinatul exact când mi-e lumea mai dragă. Până mi-a făcut testul alergologic şi s-a descoperit cauza avarierii tunului, nu-i bai, am alergie la tot ce conţine seminţe mici, salam şi alte mâncăruri cu cerculeţe. Am o alergie mică, cred eu, cu roşiile, castraveţii, salamul nu a fost o problemă să renunţ, dar să nu mănânc căpşuni, zmeură, coacăze şi alte "bobiţe", a fost mai grav, aşa că n-am renunţat, dar nici blândele n-au mai fost aşa de dese. Întrebarea (normal) mea e alta: de ce chestiile alea mici şi rele, de îmi mâncau nopţile, se numesc blânde? De ce nu le-au zis rele, afurisite sau mâncătoare de nervi? Că n-au nimic blând în ele.

Folclor de Sâmbătă