Am reuşit şi performanţa asta, să mi se scurgă ochii. Ce-i drept doar unul, dar merg, nu neapărat stau şi mă întreb, când am ajuns să mi se întâmple tocmai mie d-astea. Acum nu te gândi, că dintr-o dată a început să mi se prelingă pe obraz un lichid verzui-albăstrui, văzând cine ştie ce Făt-Frumos. Nu, problema mea a fost alta şi chiar dramatică (să citez un coleg), dar eu, care de când mă ştiu am făcut numai nebunii şi n-am păţit nimic, am ştiut mereu să umblu cu grijă cu anumite chestii, am ştiut să fiu precaută şi mai ales, nu eram aşa de aiurită. Ori îmbătrânesc, ori îmi pierd din reflexe, astenie nu-i sigur, dar de la o vreme mă ratează "nenorocirile" milimetric. Da, ai ghicit, nu era vorba de scursul ochilor dupa alţi ochi (oare de ce se scurg ochii şi nu se poate spune "mi se scurge limba după cineva, aşa de mult, încât o ţin pe umăr"?), ci de scursul ochiului la propriu. Aveam eu impresia, greşită recunosc, că persoanele micuţe şi plăpânde erau considerate firave şi erau ocrotite, ei bine, eu sunt excepţia, eu sunt considerată, cea puternică. Nu contează, dacă în jur mai sunt alte persoane, de obicei ei gândesc aşa, ai ceva de mutat mai greu, cheam-o pe aia mică, aia mică, ce are pe jumătatea kilogramelor tale, dar tu nu poţi să ridici un pahar cu apă, d-apăi să muţi un lichid situat într-un vas de aproximativ 8 litri. Şi-aia mică sigur nu zice nu, vine şi te ajută, numai că tot tu, te împiedici, precum găina, da'-i afectată aia mică, tot ei îi sare în ochi şi pe faţă soluţia magică, obţinută în urma bolboroselilor şi a flăcării violet şi tot ea râde.
Mai puteam să fac ceva? Să înjur? N-avea rost, faptul era consumat. Să plâng? Păi, pentru ce? Am scăpat cu faţa la fel ca înainte, fără denivelări sau cratere, doar ochiul mi s-a scurs câteva ore, are aceeaşi culoare ca frate'su acum, e la fel de bine. A plecat întâi pupila, a urmat-o irisul, arătam ca un pirat şi vorbeam cu celălalt ochi, să nu-l apuce şi pe el scursul vreodată, că eu cred, că omul acela (care există el acolo, undeva) ar prefera să mă uit cu ambii ochi, nu să mă privească şi să vadă cum de atâta drag, mi se scurg ochii în faţa lui. Putea să se sfârşească grav, dar nu s-a sfârşit, aşa aş putea să-mi rup şi piciorul peste nu stiu câte secole, într-o altă viaţă, să m-apuc de plâns de pe acum?
Dragostea asta dăunează, mai ales când apare pe la 52 de ani şi eşti şi colega noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Preia legatura si exprima-te liber/a.Cu toate astea, daca nu iti place,injura-ma pe mine,nu pe rudele mele si mai ales nu ma trimite unde am locuit noua luni. Fii original/a!
Aaaa,da, imi rezerv dreptul de a selecta comentariile,asa ca, daca esti de pe un anumit site porno si insisti in a-mi ridica in slavi postarile,iti spun ca "niciodata nu iti va fi aprobat vreun comentariu.Orice reclama se plateste,macar citind ceva interesant."