Tot d-ale mele

Ce fac nişte oameni normali la ora 3 noaptea? Probabil dorm. Ce facem noi? Păi, datorită faptului că de la colibe, trecurăm la vile şi palate; de la căruţe, la merţane; de la opinci la naic; de la brâu la diendgi; de la ie la tieri miuler; de la flori de levănţică la şanel; de la târnă la vuitoane, furăm invadaţi de către ei. Ai, n-ai ce mânca, nu trebuie să-ţi lipsească cele de mai sus. Au, n-au ce fura, tot pleacă ei acasă cu o cizmă (cazul meu), o rufă (cazul lor), o găină, milioane, dividiuri, laptocuri (cazul ălora de ne-au invadat vatra). Aşa că, dacă ai auzit un zgomot, un lătrat de câine, sau orice altceva, care ţi se pare suspect, îţi părăseşti cuibul şi ieşi în bezna nopţii - e criză, doar opaiţul poate să mai ardă şi nici ăla nu se ştie până când, sau poate ar trebui să cerem ajutorul ălora de ard gazul de pomană (de ce nu de divorţ sau nuntă?). Acum dacă tot ţi-a fugit somnul (şi i-am zis să nu mai fugă, că-i radar, să meargă şi el mai încet) ce poţi face? Îi cânţi vecinei tale, că tot v-aţi strâns ca la clacă şi-i urezi "La Multi Ani"; şi mai presus de toate realizezi că urarea de noapte bună s-a transformat în "încuie uşa".