Bătălia din Dealul Spirii de la Bucureşti - act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluţiei de la 1848 şi prima afirmare patriotică a calităţilor morale şi de luptă ale ostaşilor tinerei armate române moderne, constituită în urma Păcii de la Adrianopole din 1829. Intrarea în Bucureşti a trupelor de invazie a prilejuit unităţilor române prezente în garnizoană - printre care şi Compania de Pompieri - unul dintre cele mai înălţătoare momente ale Revoluţiei române de la 1848: încleştarea din Dealul Spirii, devenită simbol al luptei pentru libertate şi independenţă naţională a poporului român. Comandantul Regimentului 2 Infanterie şi şeful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenenţei Domneşti să deplaseze în ziua următoare subunităţile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formată din aproape 6.000 luptători şi comandată de Kerim Paşa, ce urma să preia cazarma din acea zonă. Însa lucrurile au luat cu totul alt curs.
Restul aici.
Se afișează postările cu eticheta ziua pompierilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ziua pompierilor. Afișați toate postările
joi, 13 septembrie 2012
marți, 13 septembrie 2011
Arde, uite cum arde
Aşa şi?
Dacă arde, să ardă, noi parcăm unde vor jantele noastre:
Întrebare: dacă pleacă pompierii în acţiune şi trec fără să clipească peste maşina respectivă, cine e vinovat?
Dacă arde, să ardă, noi parcăm unde vor jantele noastre:
duminică, 13 septembrie 2009
13 septembrie
Azi e ziua pompierilor şi tot azi se implinesc 96 de ani de când Vlaicu a murit încercând să traverseze Carpaţii. Şi nu le ştiu de aici, ci pentru că a fost cândva ora 1 (de la ora 20 până acum m-am uitat numai la fix, la ceas, mă iubeşte, nu? Mda, Calu) într-o noapte de Marţi 13 şi uite d-aia "ţin cu septembrie", îmi place luna şi-mi place şi toamna şi-mi plac multe altele. Pentru că azi e şi ziua aia în care telefonul zbârnâie, mesajele curg mai ceva ca Dunărea la Porţile de Fier şi după numărul lor aş putea crede că am amici cât un cătun din China, dar numai eu ştiu adevărul şi cel mai amuzant mi se pare că ei mă felicită pentru ceva la care eu nu am contribuit cu nimic, pentru că nu eu mi-am ales data naşterii.
şi
Merci pentru lăbuţă Bi:
şi
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)