"La circ un accident banal
Un acrobat
Un salt mortal
Şi acrobatul nu s-a mai sculat
Alămurile din orchestra au tăcut
Iar clovnii din arena au ţipat
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Si-a fluierat
Zadarnic.
Mortul n-a mai înviat!
...............................................
Povestea lui
Hmm...
Povestea mea
A mea
A ta
Şi-a altora
Acelaşi accident de circ banal
O zi relache
Şi-apoi la fel
Cu altă balerină lânga el
Alt acrobat,
Alt salt mortal" (Ion Minulescu- Ultima Oră)
În fiecare comunitate există nişte oamenii pe care îi ştim cu toţii (cei de la primărie, profesorii, preoţii) şi- atunci când unul dintre ei se stinge, probabil că se adună mai mulţi, care să-l "plângă".
Pe data de 27.05.2009 a murit un om, pe care multi l-au înjurat când trăia, mulţi nu au fost de acord cu ce făcea, dar foarte puţini au avut curaj sa-i spună asta în faţă. Şi i-au adus flori şi l-au adulat şi au venit sute de oameni să vadă dacă e el (Nu cretinilor/cretinelor, nu era el, era Batman travestit în Superman) şi l-au jelit şi toţi spuneau ca îl iubesc şi multe altele. Şi a venit şi ziua în care l-au îngropat şi atunci a luat sfârşit iubirea, dragostea si admiraţia. Mai mult de 80 % din cei ce l-au plâns au început să analizeze cauzele morţii şi deja cred că ştiau mai bine ca el ce a simţit în momentele alea. Nu-s ipocrită, nu-s o sfântă şi eu am avut multe să-i zic, dar i le-am spus şi nu regret.
Ceea ce va urma e doar pentru cei ce "l-au iubit şi îl iubesc", asta cu riscul ca de mâine încolo să vă văd aruncând cu pietre în mine:
"Nu mai puteţi dormi noaptea dacă nu stiţi ce a făcut el în ultimele minute? Nu puteţi mânca liniştiti dacă nu sunteţi siguri că a luat nişte pastile sau nu? Nu puteţi vieţui la zeci sau sute de kilometrii depărtare de sunaţi să vă interesaţi de el? Faceţi-i o vizită pe lumea cealaltă.
Nu vă gândiţi că aveţi şi voi copii sau părinţi? Dacă ar fi fost ei în locul lor cum v-aţi fi simţit? Prost, nu? Atunci tăceţi odată şi lăsaţi-i familia să-l plângă.
Unde sunteţi acum toţi cei ce îl iubeaţi aşa de tare, încât vă băteaţi să staţi în primele rânduri la biserică? Eu n-am răspunsuri, dar citiţi aici."
Pentru cine nu ştie: nu îmi e rudă, nu iau apărarea bisericilor sau a preoţilor, nu-s o sectantă, doar că m-am saturat .
(episodul2) va continua
