Oare unde?!

Mna, dilema aia cu bebelușii noi știți că am avut-o de mult.

Acum, ce să zic, aș lua două treninge, dar să găsesc bărbații noi.

Limba noastră-i în schimbare

Știu că s-au schimbat unele reguli, prin gramatica limbii române. Știu și că unele greșeli sunt permise, deși nu pricep de ce, lucrez într-un loc în care se folosește ”care”, chiar dacă logic și firesc și gramatical ar trebui ”pe care”, dar am o mare nelămurire:

O literă

   O zic pentru a nu ştiu câta oară şi-am s-o zic mereu: cu toţii greşim, dar sunt unii, dintre cei, care chiar trebuie să dea exemplu de limbă română corectă,care persistă în greşeală.
    Mi-e dat s-aud în fiecare Duminică, pe la 11:00-11:20, următorul cuvânt, în diferite contexte. "...bonlav...bonlavii"...#$@%. Ciudat, nu îl aud repetat şi repetat şi iar repetat, din gura vreunui bătrân sau vreunei bătrâne, ci din gura unuia de 38 de ani, unul, care ţine predici altora.
    La fel ca şi cu monstra. Monstra mamii ei, că îmi vine să urlu câteodată.
    O literă.Ori băgată, ori uitată, ori amestecată, dar aşa de urât îmi sună.

Limba mea a fost cândva şi-a ta

Şi-a altora şi cred că se simţeau bine.

Oare, dacă Alecsandri ar fii scris Coana Chiriţa în zilele noastre, ar fii folosit lingureişân, furculeişân, sencs (şi lista poate continua la nesfârşit)? Gândesc asta, trebuie să şi argumentez, că nu intrii tu (cititorule/o de blog al meu, propriu, construit cu mare trudă), în mintea mea. Deci:

2. uat ă fac, şet, madăr facăr sau mazăr, ou Gad, biutiful, nais, fani, fac şi tot aşa, un cuvânt din limba ta şi încă vreo trei din a altora. Său n-o să stau să explic eu acum, ce şi cum e cu limba, fiecare face ce vrea, dar

1. "Săraca limbă română, de-o mai stâlci-o mult aşa, o s-ajungă s-o pună-n pod... la afumat" (minutul 12:35)

zero. Nici măcar înjurăturile nu suntem în stare să ni le păstrăm?

minus zero. Dacă am folosii chinezisme, cum ar suna?

minu minus zero. Oare bunicii noştrii foloseasu cuvinte ruseşti aşa de des?