Degeaba-i turma, dacă nu şti a urma

      Această postare nu-i în mod special numai pentru femei, dar sigur uneia îi va prii.
      Testul Babeş Papanicolau, pe care nu stau să-l descriu, dar despre care cred că o femeie e destul de conştientă, ca să-l facă măcar o dată în viaţă, se poate face acum şi prin intermediul unui program al guvernului (ca să nu fie cârcotăşi, nu, nu guvernanţii fac testul). Doar că, dacă ai un medic de familie normal (normal= explicativ, înţelegător, răbdător, etc), care îţi va da trimiterea pentru efectuarea acestui test, îţi va explica şi cum şi când şi în ce constă, dacă nu, poate ai norocul la cabinet. Acum, probabil depinde de judeţ în parte, dar dacă faci acest test la maternitatea Ploieşti e bine să şti:

Declaraţie de dragoste

V-amintiţi de fata de aici? Ei bine, acum dă anunţuri "pierdut voce, o declar nulă". Şi i-am zis, fă playback sau dă anunţ la troc. Ea nimic, de a ajuns acum să cânte la fel ca mine (nu chiar, dar aproape), cum sunt un impresaro-badiguard de nădejde, n-am putut-o lăsa singură şi-am plecat în căutarea vocii, pe la doctori şi vraci. Dacă nu era ea mă gândeam unde s-o duc întâi, la ORL sau la Ginecologie (că-s mai multe motive pentru care îţi poţi pierde vocea), dar cum ştiam cine e, ne-am dus direct la ORL; de ce nu i-o zice NGU (nas-gât-urechi)? Acolo, de plictiseală, aşteptând-o cu sufletul în ochi, trecuse de mult de gură, am citit şi asta. Rezultatul, nu-i chiar aşa de grav, deci dacă nu-i de plâns, e de râs. M-a târât după ea prin toate magazinele posibile, a sosit Crăciunul şi la alţii (se vede doar într-un colţ şi-i făcută cu telefonul, că îmi respira vânzătoarea în ceafă, mai ceva decât pisiii lu' iubiii)

de vreo 3 ori am ajuns până şi pe strada mea

.

Mulţumesc că nu m-a dus şi pe cea cu nume de familie, că sigur nici acum nu ajungeam acasă. Doar atât: e măritată de vreo 18 ani, dar mă plimbă mereu prin magazine cu rochii de mireasă, că am râs, am râs, am râs şi am tot râs, am scăpat umbrela din mână de atăta râs, de vreo 7 ori. Dupa atâta râs, tot râs normal. Uite 3 exemple:

1. Ea urcă în autobuz, eu urc în autobuz, biletele la mine, ea nu vede, nu aude. Trece un minut, sună "unde eşti?" eu- stai cuminte acolo că sunt la şofer, că e...", ea- "nu te văd şi n-am bilet", eu-"repet, sunt la şofer, e... şi lasă că biletele sunt la mine", ea- "aaa, eşti la şofer". Staţie, coborâm, ea "bă urâtule pe mine nu m-ai recunoscut, că mă ura lumea-n autobuz când a auzit ce am zis", el (urâtul)- "ba da, dar daca tu n-auzi".

2. altă doctoră, ne trebuie trimitere, 5 pacienţi, înmulţit cu 30 de minute fiecare (pe puţin) rezultă 150 minute, ora 16:30, deci ajung acasă pe la 19:20, mişto, dar mie-mi e somn acum şi-am facut un sudoku şi-am adormit. Ora 17- trezirea, tot aici suntem, tot noi, nu ne-am înmulţit, nu ne-am împuţinat, norocul nostru cu asistenta că a ieşit din cabinet şi-am scăpat.

3. Declaraţia de dragoste am păstrat-o pentru final. Staţia de autobuz-El, tandru, o mângâie şi-i şopteşte "ce frumoasă eşti", ea-plictisită "mda, mă laşi, frumoasă", el "poate-ţi dau un cap în gură".