Mi-a batut dealul la poartă

      Nu știu cât de buni sau naivi sunt alții, dar eu la bunătate nu mă încadrez orice ar fi. Sunt sarcastică, ironică (autoironică în primul rând), sau cum m-ar cataloga cei în cauză "a dreacu' nesimițită mai ești". Sincer, prefer descrierea asta.

Ori acasã, ori nu te înmulți

         

         Dacã eşti prost, stai acasã. Aşa scria pe o bilã la una dintre trecerile de pietoni de la Unirii, în Bucureşti. Mda, ştiu, se referea la altceva. Bine ar fi dacã ar sta. Şi nu, nu cei ce se împiedicã.Ei picã, ei se ridicã, mai râde cineva, mai i-ajutã altcineva. Partea proastã e cu ceilalți. P-ãştia chiar nu are cine sã îi ajute. Şi nici nu vor, c-am încercat, aşa sunt ei. Şi nu,nu-s copii fãrã minte sau educație, dar probabil copiii lor vor face la fel.

Bunul fariseu

Umblã o vorbã cum cã "atunci  când faci o faptã bunã, lasã camera acasã".

Ce bine ne simtem

Amândoi sau în grup. Nu contează, noi estem minunat de bine.

Să fie bine, dar să nu schimbăm nimic

Sa se schimbe, dar noi nu.
Să fie ca în alte țări, dar noi nu.
Să, să, să, dar noi nu.

De data asta m-au enervat

Cine? Electrica. De data asta chiar am renunţat la bun simţ, la "mă scuzaţi că vă deranjez" şi la toată răbdarea mea. Că îmi dădeau explicaţii de râdea toată lumea, când le asculta, am trecut-o cu vederea, că încă se mai întrerupe furnizarea energiei electrice, am iertat-o, nu-s de vină păsările alea migratoare, clar, de vină sunt astea de rămân p-aici. Dar să-mi plătesc totul la zi şi să primesc aşa ceva, e deja peste puterea mea de înţelegere:

-Poate am omis să vă emitem o factură.

- Şi dacă nu mai locuiam aici şi nu avem cum să achit până luni, ce făceaţi?

- Vă debranşam şi făceaţi cerere de rebranşare.

- Şi plăteam suma aia ?

- Da.

-Adică pentru că aţi omis voi să-mi emiteţi o factură de 2,51, eu plăteam sute?

-Da

- E normal să greşiţi voi şi să plătesc eu?

- Se mai întâmplă doamnă.

- Şi dacă spuneţi că factura aia e din 17.03, data scadentă 1.04, de ce mi-aţi trimis abia pe 13.10?

-Pentru că acum am găsit.

- Şi dacă găseaţi peste 2 ani, eu ce făceam? Penalităţile alea cine le plătea, tot eu?

- Ce de întrebări puneţi doamnă.

Aşa că luni când am să fiu aici, poate omit şi eu să...

Eu sunt o tărancă

Nu ştiu cine a spus pentru prima dată, nici de unde a plecat expresia "ţărani" pentru a descrie o anumită categorie de oameni. Nici nu mă complic să afluu, dar nu-s de acord. Eu sunt o ţărancă şi mă bucur, n-aş fii putut fii altceva, nu, eu nu. Sor' mea e o orăşeancă, n-ar putea să fie o ţărancă, dar cred că îi e dor câteodată de discuţiile astea:
-Fierbi şi tu nişte ouă să facem o salată d-aia cum făcea taicătu' mare?

-Da' unde-s ouăle?

- În cuibar.

Şi ce dacă în cuibar găseşti aşa:

e frumoasă viaţa la sat, precum pentru unii e frumoasă aia de la oraş.

Ei sunt niste ţărani, adevăraţi ţarani, nu cu tz, nu cu ny, nişte ţărani şi atât

, iar categoria aia de oameni, ar putea fii denumită altfel, oricum, dar nu ţărani, sunt şi la sate d-ăia, dar sunt nişte ţărani cu lispuri de educaţie. Ei sunt ţăranii din melodia asta.