În toate există un început, nu? Normal că există şi-un sfârşit, dar nu despre asta vreau să scriu.
Mă-c eu până-n
bucă, să-mi trântesc un amestec de legume şi alte cele, că-mi cerea
stoma mită, uite-aşa-mi zicea "dă-mi mâncare, că nu te las să-ţi
cite cartea". E simplu, după cum spune
domnul, era simplu aş zice eu, nu era prima dată, dar am reuşit, acum am reuşit să ard mâncarea. Dacă râzi, aşteaptă că asta nu e tot, eram conştientă, că se arde, dar nu puteam să ajung la ea, din motive de "salvat planeta". Norocul meu, că găteam afară, în bucătăria de vară (de ce n-or fi şi bucătării de toamnă-primăvară?) şi că vecinii erau toţi prin case şi n-au simţit mirosul.
Legendă:
mă-c = mă duc
bucă= bucătărie
stoma= stomacul
Şi lista poate continua cu grădi- grădiniţă, micro- microunde, găle- găleată, paha- pahar şi multe altele. E criză, nu? Păi, dacă-i criză, să facem economie de aer, nu? Înţeleg abrevierile pe messenger, le înţeleg aşa de bine, încât mi le traduc cum vreau, dar să-mi vorbeşti ca în cazurile de mai sus, mi se pare deja mult prea mult. "Mă duc în bucă, vi?", mintea mea se gândea, dacă în cea dreaptă sau cea stângă şi mai ales a cui? Că doar nu se putea duce în propria bucă.
.. nomisim cuvinte? Sau poate aer? Oare aşa-s mai multe şanse, decât la loto sau bingo, să ne-mbogăţim?
