sâmbătă, 5 septembrie 2015

Adio, dragă!

Sunt aproape 30 de ani de când suntem împreună și nu mă gândeam că o să vină ziua aceasta. În ultima perioadă îmi răsună-n urechi Dan Spătaru și-al lui refren „nu m-am gândit / nu m-am gândit la despărțire”.
Nici tu nu poți să-mi spui că nu ne-a fost bine împreună. Eram un tot. Poate că nu ți-am dat mereu ce a fost mai bun, poate că nici nu te-am protejat de fiecare dată, dar știu că te-am îngrijit cum se cuvine. Da, știu, te-oi fi săturat de nopți dormite sub cerul înstelat, de cafele fierbinți în zile călduroase. Poate te deranja și fumul ce te acoperea, Puteai să-mi dai un semn mai demult și am fi reparat ceva. Dar nu, tu ai vrut să mă ataci așa, mișelește, de parcă n-am însemnat nimic pentru tine. O dată și bine. Câte nevralgii mi-ai dat, câte schimonoseli mi-ai provocat în ultima vreme. Câte n-am făcut pentru tine, de când mi-ai aplicat lovitura asta. Câte și câte, de dragul de-a te ține lângă mine, deși am aplicat mereu metoda „dragoste cu forța nu se poate”
Aș mai fi făcut multe, dar spre fericirea mea, în curând o să îți spun adio.
Da, te mai țin puțin lângă mine. Atât cât să te pregătesc și să mă pregătesc emoțional, pentru extragerea finală, draga mea măsea:

Niciun comentariu: