Luna nu e acasă

De ce-mi place luna, nu ştiu, nici nu caut motivaţii. Îmi place şi gata, poate pentru că, aşa cum am mai spus, eu nu am văzut lumina soarelui întâi, ci pe a lunii, dar mă supără, câteodată mă supără rău. Păi nu-i e ruşine să umble ea din casă-n casă, să-şi vadă de ale ei, că poate mai au şi altele treabă şi nu cred eu că merge ea cu vreun dar, nu, bănui că se duce aşa liberă şi nepoftită de multe ori. N-ai înţeles nimic? Dacă mai ai răbdare îţi spun, ştii formulările alea, la horoscop, de genul "Luna intră-n casa Soarelui...", aşa şi? Păi intră o dată, de două ori, dar cât s-o mai suporte şi el săracul? O ciocăni? Şi-o anunţa vizita? O intra pe geam? Şi ce e aşa mare agitaţie? Şi eu intru-n casa altora şi nu mai scrie nicăieri. Diseară nu se ştie în casa cui intră, dar aseară a intrat în casa mea, eu am adus-o, prin nişte poze:

Şi-acum o oră Soarele arătă aşa:

, acum nu mai e deloc, cred că are musafiri, poate iese mai târziu.

taxi-luna